IBALGIN EXPRESS 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin Express 200 mg capsule moi
Ibalgin Express 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă moale conţine ibuprofen 200 mg
Fiecare capsulă moale conţine ibuprofen 400 mg
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol (E 420)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă moale
[Ibalgin Express 200 mg:] Capsule gelatinoase moitransparente de culoare roz/ roşu carmin, ovale (cu
dimensiuni de aproximativ 13 x 8 mm).
[Ibalgin Express 400 mg:] Capsule gelatinoase moi de culoare roz/roşu (roşu carmin), transparente,
ovale (cu dimensiuni de aproximativ 15 x 10 mm).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin Express este indicat pentru tratamentul simptomatic al cefaleei, migrenei, durerilor dentare,
durerilor de spate, dismenoreei, durerilor musculare, stărilor febrile, răcelii şi gripei.
Ibalgin Express 400 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea de 40
kg și peste).
Datorită cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă, Ibalgin Express 200 mg este
recomandat pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani (cu greutatea de 20 kg și peste).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Numai pentru administrare pe cale orală şi utilizare pe termen scurt.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea de 40 kg și peste):
Pentru ameliorarea simptomelor trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară.
Adulţii trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă
administrarea medicamentului este necesară pentru mai mult de 10 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) administrarea acestui medicament este necesară
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simtomele se agravează, trebuie să vă adresați unui medic.
2 Doza recomandată variază de la 200 mg la 400 mg de ibuprofen, administrată până la de trei ori pe zi,
după cum este necesar.
Intervalul dintre două doze trebuie să fie de cel puţin 4 ore.
Nu trebuie depăşită o doză totală de 1200 mg într-un interval de 24 de ore.
Copii cu vârsta peste 6 ani (cu greutatea de 39 kg sau mai mică)
Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani este recomandat un medicament care conţine 200 mg
de ibuprofen.
Ibalgin Express 200 mg trebuie utilizat doar la copii care cântăresc cel puţin 20 kg. Doza maximă
zilnică de ibuprofen este de 20-30 mg/kg corp, divizată în 3-4 doze individuale, cu interval de 6-8 ore
între administrări. Doza maximă zilnică recomandată nu trebuie depăşită. Nu trebuie depăşită o doză
totală de ibuprofen de 30 mg/kg corp într-un interval de 24 de ore. Pentru Ibalgin Express 200 mg
administrat la copii se aplică următoarele instrucţiuni de administrare a dozelor:
Greutate corporală Doză individuală în
număr de capsule
Doza maximă zilnică în
număr de capsule
Copii 20 kg – 29 kg 1 capsulă de Ibalgin
Express 200 mg
(ibuprofen 200 mg) 3 (echivalent cu până la
600 mg de ibuprofen)
Copii 30 kg – 39 kg 1 capsulă de Ibalgin
Express 200 mg
(ibuprofen 200 mg) 4 (echivalent cu până la
800 mg de ibuprofen)
Dacă la copii cu vârsta peste 6 ani, administrarea acestui medicament este necesară pentru mai mult
de 3 zile sau dacă simptomele se agravează trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 6 ani (cu greutatea sub 20 kg)
Ibalgin Express 200 mg Ibalgin Express 400 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (cu
greutatea sub 20 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici dozele sunt similare cu cele de la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi
pct 4.4).
Insuficiență hepatică sau renală
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficiență renală sau hepatică uşoară până la
moderată, totuşi este necesară precauţie crescută (vezi pct 4.4).
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
Capsulele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt luate împreună cu alimentele sau la scurt
timp după masă, instalarea efectului poate fi întârziată. Totuşi administrarea împreună cu alimentele
îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului şi reduce probabilitatea de probleme gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4)
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
3 Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă
severă. (Clasa IV clasificarea NYHA). Vezi şi pct 4.4.
În timpul ultimului trimesctru de sarcină deoarece există risc de închidere prematură a canalului
arterial fetal cu posibilă hipertensiune pulmonară persistentă.Poate fi întârziată instalarea
travaliului şi crescută durata acestuia cu o tendinţă de sângerare crescută atât la mamă cât şi la
copil (vezi pct 4.6).
Ibalgin Express 200 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (cu greutatea corporală sub
20 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
Ibalgin Express 400 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 12 ani (cu greutatea corporală sub
40 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare, prezentate mai jos).
Copii şi adolescenţi:
Există risc de insuficienţă renală la copiii şi adolescenţii care sunt deshidratați.
Vârstnici:
Vârstnicii prezintă o frecvență crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastrointestinale care pot fi letale (vezi pct. 4.8).
Efecte respiratorii:
Bronhospasmul poate fi declanşat la pacienţii care au antecedente sau prezintă astm bronşic sau
afecţiuni alergice. Este necesară prudență la pacienţii cunoscuți cu febra fânului/rinită alergică,
polipoză nazală sau tulburări respiratorii obstructive cronice deoarece există risc crescut de reacţii
alergice la aceste categorii de pacienţi.
Alte AINS:
Trebuie evitată administrarea ibuprofenului împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (vezi pct. 4.5)
LES şi boala mixtă de ţesut conjunctiv:
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi
pct. 4.8)
Efecte renale:
Insuficiență renală, deoarece funcția renală se poate deteriora și mai mult (vezi pct 4.3 și 4.8).
Este recomandată monitorizarea funcției renale la pacienții cu risc, de exemplu la pacienții cu
insuficiență cardiacă și renală tratați cu diuretice sau în timpul stărilor de deshidratare de orice
etiologie.
În general, consumul uzual de analgezice, mai ales asocierea mai multor substanţe active analgezice,
poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică).
Acest risc poate fi crescut în caz de efort fizic asociat cu pierdere de sare şi deshidratare. Ca urmare,
trebuie evitat.
4 Efecte hepatice:
Afectarea funcției hepatice (vezi pct 4.3 şi 4.8).
În timpul administrării prelungite sunt recomandate determinarea hemogramei şi monitorizarea de
rutină a funcţiei renale şi hepatice. Se recomandă întreruperea tratamentului cu ibuprofen dacă se
produce deteriorarea funcţiei hepatice, legată de administrarea medicamentului. După întreruperea
tratamentului, starea de sănătate revine, de regulă, la parametri normali. Este utilă, de asemenea,
monitorizarea ocazională a glicemiei.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, este necesară
precauţie (să se adreseze unui medic sau farmacist) înainte de iniţierea tratamentului, deoarece au fost
raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edeme asociate terapiei cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu,
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
de evenimente trombotice arteriale.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă
(clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică
şi/ sau boală vasculară cerebrală tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză
şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Afectarea fertilităţii la femei:
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot cauza
afectarea fertilităţii feminine prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului. La femeile care au dificultăţi în a concepe un copil sau care sunt în investigaţii pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
Efecte gastrointestinale:
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).
În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală care pot fi
letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastrointestinale.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,
precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos,
precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau anticoagulante
5 precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente antiagregante
plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu ibuprofen, trebuie întrerupt
tratamentul.
Reacţii cutanate:
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom
Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de
AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul
tratamentului: debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament.
Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii:
Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate să o agraveze. Dacă această
situaţie este prezentă sau suspectată, pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru sfaturi şi
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente trebuie suspectat la
pacienţii care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate a
medicaţiei pentru cefalee.
În cazul consumului concomitent de alcool etilic, reacţiile adverse asociate substanţei active, mai ales
cele la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central, pot fi accentuate de
utilizarea AINS.
Ibuprofenul poate masca simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Excipienţi
Ibalgin Express conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Fiecare capsulă de Ibalgin Express 200 mg conţine potasiu 16 mg.
Fiecare capsulă de Ibalgin Express 400 mg conţine potasiu 32 mg.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă cu alte AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 – risc crescut
de reacţii adverse.
Ibuprofenul (similar altor AINS) nu trebuie utilizat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic
nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al
acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu
poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: Trebuie evitată utilizarea
concomitentă a două sau mai multor AINS deoarece aceasta poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi
pct. 4.4).
Ibuprofenul trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
- Corticosteroizi: deoarece creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
- Medicamente antihipertensive şi diuretice: deoarece AINS pot reduce efectul acestor
medicamente. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, de
beta-blocante sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II şi medicamente care inhibă
ciclooxigenaza, poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea
6 de apariţie a insuficienţei renale acute care este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, tratamentul
concomitent trebuie administrat cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi
corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului
concomitent şi, ulterior periodic. Diureticele pot să crească riscul de nefrotoxicitate al AINS.
- Diuretice care economisesc potasiul: administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care
economisesc potasiu poate cauza hiperpotasemie (se recomandă determinarea potasemiei).
- Anticoagulante: AINS pot potența efectele medicamentelor anticoagulante, cum este warfarina
(vezi pct. 4.4).
- Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
acestea pot creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
- Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot să reducă RFG şi să crească
concentraţiile plasmatice de glicozide.
- Litiu: există dovezi ale unei potențiale creșteri a concentrațiilor plasmatice de litiu
- Metotrexat: există dovezi ale unei potențiale creșteri a concentrațiilor plasmatice de metotrexat şi
ale creşterii a efectelor toxice ale acestuia, în special a efectelor toxice hematologice.
- Baclofen: există date clinice care indică faptul că AINS pot determina creşterea concentraţiilor
plasmatice ale acestui medicament.
- Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
- Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate pentru o perioadă de 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
- Tacrolimus: posibilă creștere a riscului de nefrotoxicitate atunci când AINS se administrează
împreună cu tacrolimus.
- Zidovudină: risc crescut de efecte toxice hematologice atunci când AINS se administrează
împreună cu zidovudina. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la
pacienţii hemofilici şi cu infecţie concomitentă cu virusul HIV care sunt trataţi concomitent cu
zidovudină şi ibuprofen.
- Antibiotice din clasa chinolonelor: datele din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte
riscul de convulsii asociat cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii trataţi cu AINS şi
chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
- Derivaţi de sulfoniluree: studiile clinice au evidenţiat interacţiuni între medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost
descrise interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, se recomandă determinarea glicemiei, ca
măsură de precauţie în cazul administrării concomitente.
- Sulfinpirazonă, probenecid: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia
excreţia ibuprofenului.
- Aminoglicozide: deoarece ibuprofenul poate scădea clearance-ul aminoglicozidelor, administrarea
concomitentă a acestora poate creşte riscul de nefrotoxicitate şi ototoxicitate.
- Pemetrexed: deoarece administrarea concomitentă poate creşte efectele toxice ale pemetrexedului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de pierdere a sarcinii şi de
malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până
la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului.
La animale s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină
creşterea pierderilor pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care
s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză s-a
observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru sarcină decât dacă
este absolut necesar. Dacă ibuprofenul se utilizează de către o femeie care încearcă să rămână gravidă
sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică
posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
7 În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate apărea chiar şi
la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptarea
În studii limitate ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil
ca acesta să afecteze negativ sugarul alăptat la sân.
Fertilitatea
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta
în mod negativ fertilitatea la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Niciunul aşteptat la doza şi durata tratamentului recomandate.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul următor rezumă reacţiile adverse ale ibuprofenului, clasificate conform terminologiei
MedDRA şi cu frecvenţa corespunzătoare: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100; rare: ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare: <1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Lista următoarelor reacții adverse se referă la cele apărute pentru ibuprofen administrat la doze de
OTC, pentru perioadă scurtă de timp. În tratamentul afecţiunilor cronice, sub tratament pe termen
lung, pot să apară reacţii adverse suplimentare.
Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele
adverse sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul apariţiei hemoragiei gastrointestinale
este dependent de intervalul dozelor şi de durata tratamentului.
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări
hematologice
şi limfatice Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne sunt febră, durere în gât, ulceraţii superficiale la nivelul
cavităţii bucale, simptome asemănătoare gripei, slăbiciune severă,
sângerări şi echimoze inexplicabile
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii de hipersensibilitate1 care includ:
Mai puţin
frecvente Urticarie, prurit
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe:
8 Simptomele pot fi: umflare a feţei, limbii sau laringelui, dispnee,
tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever)
Cu
frecvenţă
necunoscută Reactivitate a tractului respirator care include: astm bronşic, agravarea
astmului bronşic, bronhospasm sau dispnee.
Tulburări ale
sistemului
nervos Mai puţin
frecvente Cefalee
Foarte rare Meningită aseptică2
Tulburări
acustice şi
vestibulare Cu
frecvenţă
necunoscută Afectarea auzului
Tulburări
cardiace Cu
frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă şi edem
Tulburări
vasculare Cu
frecvenţă
necunoscută Hipertensiune arterială
Tulburări
gastro-
intestinale Mai puţin
frecvente Durere abdominală, dispepsie şi greaţă
Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare Ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, melenă,
hematemeză, uneori letală, în special la vârstnici (vezi pct.4.4)
Stomatită ulcerativă, gastrită.
Cu
frecvenţă
necunoscută Agravarea rectocolitei ulcerohemoragice şi a bolii Crohn (vezi pct 4.4).
Tulburări
hepatobiliare Foarte rare Tulburări hepatice
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Mai puţin
frecvente Diferite erupţii cutanate tranzitorii
Foarte rare Pot apărea forme severe de reacţii cutanate cum sunt reacţiile buloase,
inclusiv sindromul Stevens-Johnson, eritemul polimorf şi necroliza
epidermică toxică.
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special în tratamentul pe
termen lung, asociat cu concentraţii serice crescute ale ureei şi edeme.
Cu
frecvenţă
necunoscută Insuficienţă renală
Investigaţii
diagnostice Foarte rare Valori scăzute ale hemoglobinei
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate
1 şi acestea pot consta în:
a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
b) reactivitatea tractului respirator de exemplu astm bronşic, agravarea astmului bronşic,
bronhospasm, dispnee
c) diferite reacţii cutanate, incluzând erupții cutanate de diverse tipuri, de exemplu prurit,
urticarie, purpură, angioedem şi mai rar dermatoze buloase şi exfoliative (inclusiv
necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf).
2 Mecanismul patogenic al meningitei aseptice indusă de medicamente nu este pe deplin înțeles. Cu
toate acestea, datele disponibile privind legătura dintre administrarea AINS şi meningita aseptică
9 indică o reactie de hipersensibilitate (din cauza unei legături temporale cu administrarea
medicamentului şi dispariția simptomelor după întreruperea administrării medicamentului). De notat,
cazuri izolate de simptome de meningită aseptică (cum sunt redoarea cefei, cefalee, greață, vărsături,
febră sau dezorientare) au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienții cu tulburări
autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La copii ingestia a mai mult de 400 mg/kg poate determina simptome. La adulți, efectul doză-răspuns
este mai puțin evident. Timpul de înjumătățire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi semnificative clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult
de greaţă, vărsături, dureri epigastrice sau, mai rar, diaree. De asemenea este posibil să apară tinitus,
cefalee şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicații mai grave, toxicitate este observată la nivelul
sistemului nervos central, manifestându-se ca somnolență, ocazional excitație și dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii dezvoltă convulsii. În intoxicaţiile grave, poate să apară acidoza
metabolică şi timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu
acţiunile factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută şi leziuni hepatice. La
pacienţii cu astm bronşic este posibilă agravarea astmului bronşic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea permeabilității căilor
respiratorii şi monitorizare cardiacă şi a semnelor vitale până când acestea se stabilizează. Trebuie
luată în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în maxim o oră
de la ingestia unei cantităţi de medicament potenţial toxică. Dacă devin frecvente sau prelungite,
convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronşic
se administrează bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi din acid propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un AINS derivat de acid propionic care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, inflamaţia şi febra. În plus, ibuprofenul
inhibă reversibil agregarea plachetară.
Datele clinice au demonstrat că atunci cănd se administrează 400 mg de ibuprofen, efectul de
ameliorare a durerii poate dura până la 8 ore.
Datele experimentale sugerează faptul că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate
inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 minute de la administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg)
sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic
asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
10 mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic
(vezi pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe bine de la nivelul tractului gastro-intestinal. Ibuprofenul se leagă în mod
extensiv de poteinele plasmatice.
Ibalgin Express conţine ibuprofen dizolvat într-un solvent hidrofil într-un înveliş de gelatină. După
ingestie, învelişul de gelatină se dizolvă în sucul gastric eliberând imediat ibuprofenul solubilizat
pentru a fi absorbit. Concentraţia plasmatică maximă mediană este atinsă în aproximativ 30 de minute
de la administrare atunci când este înghiţit pe stomacul gol.
Concentraţia plasmatică maximă mediană de ibuprofen sub formă de comprimate este atinsă în
aproximativ 1-2 ore de la administrare. O comparaţie directă a ibuprofenului sub formă de capsule
moi cu ibuprofenul sub formă de comprimate a arătat că concentraţia plasmatică maximă mediană a
fost atinsă peste două ori mai repede pentru capsula moale (32,5 min) în comparaţie cu comprimatul
(90 min). Atunci când este administrat împreună cu alimentele, este posibil ca atingerea concentrației
plasmatice maxime să fie întârziată.
Ibuprofenul se metabolizează în ficat în doi metaboliţi principali cu excreţie principală la nivelul
rinichiului, fie ca atare, fie sub formă conjugată, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen
nemodificat. Excreţia renală este atât rapidă cât şi completă.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Nu s-au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici.
În studii limitate, ibuprofenul a apărut în laptele matern în concentraţii foarte mici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile informaţii relevante în plus faţă de celelalte secţiuni ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Macrogol 600
Hidroxid de potasiu 85%
Gelatină
Apă purificată
Sorbitol lichid, parţial deshidratat (E 420)
Roşu carmin 43% (E 120)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie PVC/PVDC/Al, în cutie de carton
11 Mărimi de ambalaj:
Ibalgin Express 200 mg: 12, 24 capsule moi
Ibalgin Express 400 mg: 10, 12, 20 capsule moi
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis România S.R.L.
Str. Izvor, nr. 80, etajele 6-11, Sector 5, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8553/2016/01-02
8554/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibalgin Express 200 mg capsule moi
Ibalgin Express 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă moale conţine ibuprofen 200 mg
Fiecare capsulă moale conţine ibuprofen 400 mg
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol (E 420)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă moale
[Ibalgin Express 200 mg:] Capsule gelatinoase moitransparente de culoare roz/ roşu carmin, ovale (cu
dimensiuni de aproximativ 13 x 8 mm).
[Ibalgin Express 400 mg:] Capsule gelatinoase moi de culoare roz/roşu (roşu carmin), transparente,
ovale (cu dimensiuni de aproximativ 15 x 10 mm).
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibalgin Express este indicat pentru tratamentul simptomatic al cefaleei, migrenei, durerilor dentare,
durerilor de spate, dismenoreei, durerilor musculare, stărilor febrile, răcelii şi gripei.
Ibalgin Express 400 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea de 40
kg și peste).
Datorită cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă, Ibalgin Express 200 mg este
recomandat pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani (cu greutatea de 20 kg și peste).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Numai pentru administrare pe cale orală şi utilizare pe termen scurt.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea de 40 kg și peste):
Pentru ameliorarea simptomelor trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară.
Adulţii trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă
administrarea medicamentului este necesară pentru mai mult de 10 zile.
Dacă la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) administrarea acestui medicament este necesară
pentru mai mult de 3 zile, sau dacă simtomele se agravează, trebuie să vă adresați unui medic.
2 Doza recomandată variază de la 200 mg la 400 mg de ibuprofen, administrată până la de trei ori pe zi,
după cum este necesar.
Intervalul dintre două doze trebuie să fie de cel puţin 4 ore.
Nu trebuie depăşită o doză totală de 1200 mg într-un interval de 24 de ore.
Copii cu vârsta peste 6 ani (cu greutatea de 39 kg sau mai mică)
Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani este recomandat un medicament care conţine 200 mg
de ibuprofen.
Ibalgin Express 200 mg trebuie utilizat doar la copii care cântăresc cel puţin 20 kg. Doza maximă
zilnică de ibuprofen este de 20-30 mg/kg corp, divizată în 3-4 doze individuale, cu interval de 6-8 ore
între administrări. Doza maximă zilnică recomandată nu trebuie depăşită. Nu trebuie depăşită o doză
totală de ibuprofen de 30 mg/kg corp într-un interval de 24 de ore. Pentru Ibalgin Express 200 mg
administrat la copii se aplică următoarele instrucţiuni de administrare a dozelor:
Greutate corporală Doză individuală în
număr de capsule
Doza maximă zilnică în
număr de capsule
Copii 20 kg – 29 kg 1 capsulă de Ibalgin
Express 200 mg
(ibuprofen 200 mg) 3 (echivalent cu până la
600 mg de ibuprofen)
Copii 30 kg – 39 kg 1 capsulă de Ibalgin
Express 200 mg
(ibuprofen 200 mg) 4 (echivalent cu până la
800 mg de ibuprofen)
Dacă la copii cu vârsta peste 6 ani, administrarea acestui medicament este necesară pentru mai mult
de 3 zile sau dacă simptomele se agravează trebuie cerut sfatul unui medic.
Copii cu vârsta sub 6 ani (cu greutatea sub 20 kg)
Ibalgin Express 200 mg Ibalgin Express 400 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (cu
greutatea sub 20 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici dozele sunt similare cu cele de la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi
pct 4.4).
Insuficiență hepatică sau renală
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficiență renală sau hepatică uşoară până la
moderată, totuşi este necesară precauţie crescută (vezi pct 4.4).
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
Capsulele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt luate împreună cu alimentele sau la scurt
timp după masă, instalarea efectului poate fi întârziată. Totuşi administrarea împreună cu alimentele
îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului şi reduce probabilitatea de probleme gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4)
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
3 Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă cardiacă
severă. (Clasa IV clasificarea NYHA). Vezi şi pct 4.4.
În timpul ultimului trimesctru de sarcină deoarece există risc de închidere prematură a canalului
arterial fetal cu posibilă hipertensiune pulmonară persistentă.Poate fi întârziată instalarea
travaliului şi crescută durata acestuia cu o tendinţă de sângerare crescută atât la mamă cât şi la
copil (vezi pct 4.6).
Ibalgin Express 200 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (cu greutatea corporală sub
20 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
Ibalgin Express 400 mg nu este adecvat pentru copiii cu vârsta sub 12 ani (cu greutatea corporală sub
40 kg), din cauza cantităţii de substanţă activă conţinută într-o capsulă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare, prezentate mai jos).
Copii şi adolescenţi:
Există risc de insuficienţă renală la copiii şi adolescenţii care sunt deshidratați.
Vârstnici:
Vârstnicii prezintă o frecvență crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastrointestinale care pot fi letale (vezi pct. 4.8).
Efecte respiratorii:
Bronhospasmul poate fi declanşat la pacienţii care au antecedente sau prezintă astm bronşic sau
afecţiuni alergice. Este necesară prudență la pacienţii cunoscuți cu febra fânului/rinită alergică,
polipoză nazală sau tulburări respiratorii obstructive cronice deoarece există risc crescut de reacţii
alergice la aceste categorii de pacienţi.
Alte AINS:
Trebuie evitată administrarea ibuprofenului împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (vezi pct. 4.5)
LES şi boala mixtă de ţesut conjunctiv:
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv – risc crescut de meningită aseptică (vezi
pct. 4.8)
Efecte renale:
Insuficiență renală, deoarece funcția renală se poate deteriora și mai mult (vezi pct 4.3 și 4.8).
Este recomandată monitorizarea funcției renale la pacienții cu risc, de exemplu la pacienții cu
insuficiență cardiacă și renală tratați cu diuretice sau în timpul stărilor de deshidratare de orice
etiologie.
În general, consumul uzual de analgezice, mai ales asocierea mai multor substanţe active analgezice,
poate determina leziuni renale permanente, cu risc de insuficienţă renală (nefropatie analgezică).
Acest risc poate fi crescut în caz de efort fizic asociat cu pierdere de sare şi deshidratare. Ca urmare,
trebuie evitat.
4 Efecte hepatice:
Afectarea funcției hepatice (vezi pct 4.3 şi 4.8).
În timpul administrării prelungite sunt recomandate determinarea hemogramei şi monitorizarea de
rutină a funcţiei renale şi hepatice. Se recomandă întreruperea tratamentului cu ibuprofen dacă se
produce deteriorarea funcţiei hepatice, legată de administrarea medicamentului. După întreruperea
tratamentului, starea de sănătate revine, de regulă, la parametri normali. Este utilă, de asemenea,
monitorizarea ocazională a glicemiei.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, este necesară
precauţie (să se adreseze unui medic sau farmacist) înainte de iniţierea tratamentului, deoarece au fost
raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edeme asociate terapiei cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu o uşoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu,
infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că
administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut
de evenimente trombotice arteriale.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă
(clasele II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică
şi/ sau boală vasculară cerebrală tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză
şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Afectarea fertilităţii la femei:
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot cauza
afectarea fertilităţii feminine prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului. La femeile care au dificultăţi în a concepe un copil sau care sunt în investigaţii pentru
infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
Efecte gastrointestinale:
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).
În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală care pot fi
letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastrointestinale.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastrointestinală (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,
precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos,
precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau anticoagulante
5 precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente antiagregante
plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu ibuprofen, trebuie întrerupt
tratamentul.
Reacţii cutanate:
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom
Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de
AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul
tratamentului: debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament.
Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii:
Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate să o agraveze. Dacă această
situaţie este prezentă sau suspectată, pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru sfaturi şi
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente trebuie suspectat la
pacienţii care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în pofida (sau din cauza) utilizării regulate a
medicaţiei pentru cefalee.
În cazul consumului concomitent de alcool etilic, reacţiile adverse asociate substanţei active, mai ales
cele la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central, pot fi accentuate de
utilizarea AINS.
Ibuprofenul poate masca simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Excipienţi
Ibalgin Express conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Fiecare capsulă de Ibalgin Express 200 mg conţine potasiu 16 mg.
Fiecare capsulă de Ibalgin Express 400 mg conţine potasiu 32 mg.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă cu alte AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 – risc crescut
de reacţii adverse.
Ibuprofenul (similar altor AINS) nu trebuie utilizat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic
nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al
acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu
poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2: Trebuie evitată utilizarea
concomitentă a două sau mai multor AINS deoarece aceasta poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi
pct. 4.4).
Ibuprofenul trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
- Corticosteroizi: deoarece creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
- Medicamente antihipertensive şi diuretice: deoarece AINS pot reduce efectul acestor
medicamente. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, de
beta-blocante sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II şi medicamente care inhibă
ciclooxigenaza, poate determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea
6 de apariţie a insuficienţei renale acute care este, de regulă, reversibilă. În consecinţă, tratamentul
concomitent trebuie administrat cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi
corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului
concomitent şi, ulterior periodic. Diureticele pot să crească riscul de nefrotoxicitate al AINS.
- Diuretice care economisesc potasiul: administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretice care
economisesc potasiu poate cauza hiperpotasemie (se recomandă determinarea potasemiei).
- Anticoagulante: AINS pot potența efectele medicamentelor anticoagulante, cum este warfarina
(vezi pct. 4.4).
- Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
acestea pot creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
- Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot să reducă RFG şi să crească
concentraţiile plasmatice de glicozide.
- Litiu: există dovezi ale unei potențiale creșteri a concentrațiilor plasmatice de litiu
- Metotrexat: există dovezi ale unei potențiale creșteri a concentrațiilor plasmatice de metotrexat şi
ale creşterii a efectelor toxice ale acestuia, în special a efectelor toxice hematologice.
- Baclofen: există date clinice care indică faptul că AINS pot determina creşterea concentraţiilor
plasmatice ale acestui medicament.
- Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
- Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate pentru o perioadă de 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
- Tacrolimus: posibilă creștere a riscului de nefrotoxicitate atunci când AINS se administrează
împreună cu tacrolimus.
- Zidovudină: risc crescut de efecte toxice hematologice atunci când AINS se administrează
împreună cu zidovudina. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la
pacienţii hemofilici şi cu infecţie concomitentă cu virusul HIV care sunt trataţi concomitent cu
zidovudină şi ibuprofen.
- Antibiotice din clasa chinolonelor: datele din studiile la animale indică faptul că AINS pot creşte
riscul de convulsii asociat cu antibioticele din clasa chinolonelor. Pacienţii trataţi cu AINS şi
chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
- Derivaţi de sulfoniluree: studiile clinice au evidenţiat interacţiuni între medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene şi antidiabetice (sulfoniluree). Deşi până în prezent nu au fost
descrise interacţiuni între ibuprofen şi sulfoniluree, se recomandă determinarea glicemiei, ca
măsură de precauţie în cazul administrării concomitente.
- Sulfinpirazonă, probenecid: medicamentele care conţin probenecid sau sulfinpirazonă pot întârzia
excreţia ibuprofenului.
- Aminoglicozide: deoarece ibuprofenul poate scădea clearance-ul aminoglicozidelor, administrarea
concomitentă a acestora poate creşte riscul de nefrotoxicitate şi ototoxicitate.
- Pemetrexed: deoarece administrarea concomitentă poate creşte efectele toxice ale pemetrexedului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de pierdere a sarcinii şi de
malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la
începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până
la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului.
La animale s-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină
creşterea pierderilor pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care
s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză s-a
observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru sarcină decât dacă
este absolut necesar. Dacă ibuprofenul se utilizează de către o femeie care încearcă să rămână gravidă
sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică
posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
7 În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate apărea chiar şi
la doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi
pct. 4.3).
Alăptarea
În studii limitate ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil
ca acesta să afecteze negativ sugarul alăptat la sân.
Fertilitatea
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot afecta
în mod negativ fertilitatea la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la
întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Niciunul aşteptat la doza şi durata tratamentului recomandate.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul următor rezumă reacţiile adverse ale ibuprofenului, clasificate conform terminologiei
MedDRA şi cu frecvenţa corespunzătoare: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100; rare: ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare: <1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Lista următoarelor reacții adverse se referă la cele apărute pentru ibuprofen administrat la doze de
OTC, pentru perioadă scurtă de timp. În tratamentul afecţiunilor cronice, sub tratament pe termen
lung, pot să apară reacţii adverse suplimentare.
Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele
adverse sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul apariţiei hemoragiei gastrointestinale
este dependent de intervalul dozelor şi de durata tratamentului.
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări
hematologice
şi limfatice Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne sunt febră, durere în gât, ulceraţii superficiale la nivelul
cavităţii bucale, simptome asemănătoare gripei, slăbiciune severă,
sângerări şi echimoze inexplicabile
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii de hipersensibilitate1 care includ:
Mai puţin
frecvente Urticarie, prurit
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe:
8 Simptomele pot fi: umflare a feţei, limbii sau laringelui, dispnee,
tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau şoc sever)
Cu
frecvenţă
necunoscută Reactivitate a tractului respirator care include: astm bronşic, agravarea
astmului bronşic, bronhospasm sau dispnee.
Tulburări ale
sistemului
nervos Mai puţin
frecvente Cefalee
Foarte rare Meningită aseptică2
Tulburări
acustice şi
vestibulare Cu
frecvenţă
necunoscută Afectarea auzului
Tulburări
cardiace Cu
frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă şi edem
Tulburări
vasculare Cu
frecvenţă
necunoscută Hipertensiune arterială
Tulburări
gastro-
intestinale Mai puţin
frecvente Durere abdominală, dispepsie şi greaţă
Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare Ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, melenă,
hematemeză, uneori letală, în special la vârstnici (vezi pct.4.4)
Stomatită ulcerativă, gastrită.
Cu
frecvenţă
necunoscută Agravarea rectocolitei ulcerohemoragice şi a bolii Crohn (vezi pct 4.4).
Tulburări
hepatobiliare Foarte rare Tulburări hepatice
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Mai puţin
frecvente Diferite erupţii cutanate tranzitorii
Foarte rare Pot apărea forme severe de reacţii cutanate cum sunt reacţiile buloase,
inclusiv sindromul Stevens-Johnson, eritemul polimorf şi necroliza
epidermică toxică.
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză papilară, în special în tratamentul pe
termen lung, asociat cu concentraţii serice crescute ale ureei şi edeme.
Cu
frecvenţă
necunoscută Insuficienţă renală
Investigaţii
diagnostice Foarte rare Valori scăzute ale hemoglobinei
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu o ușoară creştere a riscului de apariţie a unor evenimente trombotice arteriale (de exemplu
infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate
1 şi acestea pot consta în:
a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
b) reactivitatea tractului respirator de exemplu astm bronşic, agravarea astmului bronşic,
bronhospasm, dispnee
c) diferite reacţii cutanate, incluzând erupții cutanate de diverse tipuri, de exemplu prurit,
urticarie, purpură, angioedem şi mai rar dermatoze buloase şi exfoliative (inclusiv
necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf).
2 Mecanismul patogenic al meningitei aseptice indusă de medicamente nu este pe deplin înțeles. Cu
toate acestea, datele disponibile privind legătura dintre administrarea AINS şi meningita aseptică
9 indică o reactie de hipersensibilitate (din cauza unei legături temporale cu administrarea
medicamentului şi dispariția simptomelor după întreruperea administrării medicamentului). De notat,
cazuri izolate de simptome de meningită aseptică (cum sunt redoarea cefei, cefalee, greață, vărsături,
febră sau dezorientare) au fost observate în timpul tratamentului cu ibuprofen, la pacienții cu tulburări
autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La copii ingestia a mai mult de 400 mg/kg poate determina simptome. La adulți, efectul doză-răspuns
este mai puțin evident. Timpul de înjumătățire plasmatică în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi semnificative clinic de AINS nu vor dezvolta mai mult
de greaţă, vărsături, dureri epigastrice sau, mai rar, diaree. De asemenea este posibil să apară tinitus,
cefalee şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicații mai grave, toxicitate este observată la nivelul
sistemului nervos central, manifestându-se ca somnolență, ocazional excitație și dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii dezvoltă convulsii. În intoxicaţiile grave, poate să apară acidoza
metabolică şi timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu
acţiunile factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută şi leziuni hepatice. La
pacienţii cu astm bronşic este posibilă agravarea astmului bronşic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea permeabilității căilor
respiratorii şi monitorizare cardiacă şi a semnelor vitale până când acestea se stabilizează. Trebuie
luată în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în maxim o oră
de la ingestia unei cantităţi de medicament potenţial toxică. Dacă devin frecvente sau prelungite,
convulsiile trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam administrate intravenos. Pentru astmul bronşic
se administrează bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi din acid propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un AINS derivat de acid propionic care şi-a demonstrat eficacitatea prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, inflamaţia şi febra. În plus, ibuprofenul
inhibă reversibil agregarea plachetară.
Datele clinice au demonstrat că atunci cănd se administrează 400 mg de ibuprofen, efectul de
ameliorare a durerii poate dura până la 8 ore.
Datele experimentale sugerează faptul că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate
inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore
dinainte de sau în decurs de 30 minute de la administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg)
sub forma farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic
asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte
extrapolarea acestor date la situaţia clinică nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat,
prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
10 mică. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic
(vezi pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe bine de la nivelul tractului gastro-intestinal. Ibuprofenul se leagă în mod
extensiv de poteinele plasmatice.
Ibalgin Express conţine ibuprofen dizolvat într-un solvent hidrofil într-un înveliş de gelatină. După
ingestie, învelişul de gelatină se dizolvă în sucul gastric eliberând imediat ibuprofenul solubilizat
pentru a fi absorbit. Concentraţia plasmatică maximă mediană este atinsă în aproximativ 30 de minute
de la administrare atunci când este înghiţit pe stomacul gol.
Concentraţia plasmatică maximă mediană de ibuprofen sub formă de comprimate este atinsă în
aproximativ 1-2 ore de la administrare. O comparaţie directă a ibuprofenului sub formă de capsule
moi cu ibuprofenul sub formă de comprimate a arătat că concentraţia plasmatică maximă mediană a
fost atinsă peste două ori mai repede pentru capsula moale (32,5 min) în comparaţie cu comprimatul
(90 min). Atunci când este administrat împreună cu alimentele, este posibil ca atingerea concentrației
plasmatice maxime să fie întârziată.
Ibuprofenul se metabolizează în ficat în doi metaboliţi principali cu excreţie principală la nivelul
rinichiului, fie ca atare, fie sub formă conjugată, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen
nemodificat. Excreţia renală este atât rapidă cât şi completă.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Nu s-au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici.
În studii limitate, ibuprofenul a apărut în laptele matern în concentraţii foarte mici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile informaţii relevante în plus faţă de celelalte secţiuni ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Macrogol 600
Hidroxid de potasiu 85%
Gelatină
Apă purificată
Sorbitol lichid, parţial deshidratat (E 420)
Roşu carmin 43% (E 120)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie PVC/PVDC/Al, în cutie de carton
11 Mărimi de ambalaj:
Ibalgin Express 200 mg: 12, 24 capsule moi
Ibalgin Express 400 mg: 10, 12, 20 capsule moi
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis România S.R.L.
Str. Izvor, nr. 80, etajele 6-11, Sector 5, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8553/2016/01-02
8554/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
