ALVOTOR 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Alvotor 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine metamizol sodic monohidrat 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține sodiu1,42 mmol (32,7 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimat plat, rotund, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Diametru: aproximativ 12,5 mm. Grosime:aproximativ 4 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Alvotor se utilizează la copiii cu vârsta de minim 10 ani, adolescenți și adulți pentru:
- durerea severă acută cauzată de traumatisme sau intervenţii chirurgicale
- colici dureroase
- durere de origine tumorală
- alte dureri acute sau cronice severe, atunci când nu sunt indicate alte măsuri terapeutice
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri terapeutice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea individuală a răspunsului la
Alvotor.
Este esenţial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi febra.
Adolescenții cu vârsta de minim 15 ani (> 53 kg) și adulții pot lua până la 1000 mg de metamizol sodic
monohidrat în doză unică. În funcție de doza zilnică maximă, se poate administra o doză unică de până
la 4 ori pe zi zilnic la intervale de 6-8 ore.
Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate și dozele zilnice maxime în funcție de greutate sau
2 vârstă:
Greutate corporală/Vârstă Doză unică Doza zilnică maximă
kg vârstă comprimate mg comprimate mg
32-53 10-14 ani 1 500 4 2000
>53 > 15 ani 1-2 500-1000 8 4000
Durata utilizării
Durata tratamentului depinde de tipul și severitatea bolii.
În tratamentul pe termen lung cu Alvotor, este necesară monitorizarea regulată a numărului
elementelor figurate sanguine, inclusiv cu determinarea formulei leucocitare.
Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu clearance al creatininei redus
Doza trebuie redusă la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu clearance al creatininei redus,
întrucât eliminarea produşilor de metabolizare a metamizolului sodic poate fi întârziată.
Pacienți cu insuficiență hepatică severă și insuficienţă renală severă
Întrucât viteza de eliminare este redusă atunci când este afectată funcția renală sau hepatică, trebuie
evitată administrarea de dozele repetate mari. Nu este necesară reducerea dozei la utilizarea pe
perioade scurte de timp.
Până în prezent, există o experiență insuficientă privind utilizarea pe termen lung a metamizolului
sodic la pacienții cu insuficiență hepatică severă și insuficienţă renală severă.
Copii şi adolescenţi
În caz de febră, o doză de 10 mg metamizol per kilogram greutate corporală este, în general, suficientă
la copii şi adolescenţi.
Un efect clar poate fi așteptat după un interval de 30 până la 60 de minute de la administrarea orală.
În cazul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de până la 14 ani, se poate administra o doză cuprinsă între
8 şi 16 mg metamizol sodic monohidrat per kilogram greutate corporală, într-o singură priză. În
funcție de doza zilnică maximă, se poate administra o doză de până la 4 ori pe zi, zilnic, la interval de
6-8 ore.
Alvotor nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 10 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele trebuie luate întregi și cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă, pirazolone sau pirazolidine, de exemplu, medicamente care
conţin metamizol sodic, propifenazonă, fenazonă sau fenilbutazonă (aceasta include şi pacienţii
care, de exemplu, au dezvoltat agranulocitoză după utilizarea acestor substanțe) sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- la pacienţii cunoscuţi cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau cu intoleranţă
cunoscută la analgezice de tipul urticarie/angioedem, adică pacienţi care reacţionează prin
bronhospasm sau alte tipuri de reacţii anafilactoide la salicilaţi, paracetamol sau alte analgezice
non-narcotice, cum sunt diclofenac, ibuprofen, indometacin sau naproxen
- tulburări ale funcţiei măduvei osoase (de exemplu, după tratament cu medicamente citostatice)
sau tulburări ale hematopoiezei
- deficit ereditar de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză)
- porfirie hepatică acută (risc de inducere a unui atac de porfirie)
- al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- alăptare (vezi pct. 4.6)
- copii cu vârsta sub 10 ani.
3 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alvotor conţine derivatul de pirazolonă metamizol sodic şi este asociat unor cazuri rare, dar cu risc
vital, de şoc şi agranulocitoză (vezi pct. 4.8).
Pacienţii care dezvoltă reacţii anafilactoide la Alvotor prezintă un risc special de a dezvolta reacţii
similare la alte analgezice non-narcotice.
Pacienţii care dezvoltă o reacţie anafilactoidă sau alte reacţii mediate imunologic (de exemplu,
agranulocitoză) la Alvotor prezintă, de asemenea, un risc special de a dezvolta reacţii similare la alte
pirazolone şi pirazolidine.
Agranulocitoză
Dacă apar semne de agranulocitoză sau trombocitopenie (vezi pct. 4.8), administrarea Alvotor trebuie
întreruptă imediat și este necesară monitorizarea numărului elementelor figurate sanguine, inclusiv cu
determinarea formulei leucocitare. Oprirea tratamentului trebuie să se facă chiar înainte ca rezultatele
testelor de laborator să devină disponibile.
Pancitopenie
Dacă apare pancitopenia, administrarea Alvotor trebuie întreruptă imediat şi trebuie controlat numărul
elementelor figurate sanguine, până când acesta revine la normal (vezi pct. 4.8). Toţi pacienţii trebuie
sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă sunt observate în cursul tratamentului semne şi simptome
care indică o discrazie sanguină (de exemplu, o deteriorare a stării generale, infecţie, febră persistentă,
hematoame, sângerări, paloare).
Reacții anafilactice/anafilactoide
Riscul de apariţie a reacţiilor anafilactoide severe cu Alvotor este deosebit de crescut la pacienţii cu:
- sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice de tip
urticarie/angioedem (vezi pct. 4.3)
- astm bronşic, în special la pacienţii care prezintă concomitent rinosinuzită şi polipi nazali
- urticarie cronică
- intoleranţă la agenţi de colorare (de exemplu, tartrazină) sau conservanţi (de exemplu, benzoaţi)
- intoleranță la alcool. Aceşti pacienţi reacţionează chiar şi la cantităţi minime de băuturi alcoolice
prin simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi edem facial sever. Existenţa unei asemenea
intoleranţe la alcool poate indica un sindrom de astm bronşic indus de analgezice nediagnosticat
anterior (vezi pct. 4.3).
Reacții cutanate severe
Reacțiile cutanate letale, sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (NET) au
fost raportate în timpul utilizării metamizolului sodic. Dacă apar semne sau simptome (erupție cutanată
progresivă, adeseori combinată cu pustule sau leziune ale mucoasei) ale SJS sau NET, tratamentul cu
Alvotor trebuie întrerupt imediat și nu trebuie reluat.
Pacienţii trebuie avizaţi în privinţa semnelor şi simptomelor şi trebuie monitorizaţi atent pentru
detectarea reacţiilor cutanate, în special în primele săptămâni de tratament.
Reacții hipotensive
Alvotor poate induce reacţiile hipotensive (vezi şi pct. 4.8). Aceste reacţii pot fi dependente de doză.
Riscul apariţiei acestor reacţii este, de asemenea, crescut la:
- pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, instabilitate
circulatorie sau insuficienţă circulatorie preexistentă (de exemplu, pacienţi cu infarct miocardic
sau politraumatism)
- pacienți cu febră mare.
Prin urmare, la aceşti pacienţi indicaţia de utilizare trebuie stabilită cu atenţie, fiind necesară
monitorizarea atentă. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare circulatorie) pentru a
reduce riscul de reacţii hipotensive.
Alvotor poate fi administrat numai în condiţiile monitorizării atente a parametrilor hemodinamici la
4 pacienţii la care trebuie evitată o scădere a tensiunii arteriale, de exemplu, pacienţi cu boală
coronariană severă sau stenoză cerebrovasculară semnificativă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, Alvotor trebuie utilizat numai după
evaluarea cu atenţie a raportului dintre beneficii şi riscuri şi numai după ce au fost luate măsurile de
precauţie adecvate (vezi pct. 4.2).
Pacienţilor trebuie să li se efectueze anamneza înainte de administrarea Alvotor. La pacienţii cu risc
crescut de reacţii anafilactoide, utilizarea Alvotor trebuie să se facă numai după evaluarea cu atenţie a
riscurilor potenţiale, relativ la beneficiile anticipate. Dacă se administrează Alvotor în asemenea
cazuri, pacientul trebuie să se afle sub monitorizare medicală atentă şi trebuie să fie disponibile
facilităţi pentru situaţii de urgenţă medicală.
Alvotor conține sodiu 1,42 mmol (sau 32,7 mg) per comprimat. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii care urmează o dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metamizolul sodic poate reduce concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. În cazul administrării
concomitente, poate fi necesară o ajustare a dozei.
Administrarea concomitentă de metamizol sodic şi clorpromazină poate duce la hipotermie severă.
Clasa de substanţe active derivate din pirazolonă are un potenţial cunoscut de a cauza interacţiuni cu
anticoagulante orale, captopril, litiu, metotrexat şi triamteren, precum şi de a influenţa eficacitatea
medicamentelor antihipertensive şi diuretice. Nu s-a stabilit în ce măsură metamizolul sodic determină
aceste interacţiuni.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind utilizarea metamizolului sodic la femeile gravide sunt insuficiente.
Metamizolul sodic traversează bariera placentară. În cadrul studiilor efectuate la animale, metamizolul
sodic nu a prezentat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Din cauza lipsei unei experienţe adecvate la om,
Alvotor nu trebuie administrat în primul trimestru de sarcină iar în al doilea trimestru de sarcină poate
fi administrat numai după o evaluare medicală atentă a raportului dintre riscuri şi beneficii.
Deşi metamizolul sodic este doar un inhibitor slab al sintezei de prostaglandine, nu poate fi exclusă
posibilitatea unei ocluzii premature a canalului arterial (ductul Botalli) şi a apariţiei de complicaţii
perinatale din cauza unei reduceri a agregării plachetare la mamă şi copil. În consecinţă, Alvotor este
contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Alăptarea
Metaboliţii metamizolului sodic sunt excretaţi în laptele matern. Prin urmare, trebuie evitată alăptarea
în timpul administrării şi timp de cel puţin 48 ore după administrarea Alvotor (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul utilizării de doze din intervalul recomandat, nu se cunoaşte niciun caz de afectare a capacităţii
de concentrare sau a responsivităţii. Ca precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în
considerare posibilitatea de apariţie a tulburărilor, iar pacienții nu trebuie să folosească utilaje, să
conducă vehicule sau să efectueze alte activităţi periculoase.
Acest lucru se aplică în mod special
situaţiilor în care se consumă concomitent alcool.
4.8 Reacţii adverse
5 foarte frecvente ≥1/10
frecvente ≥1/100 şi <1/10
mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
rare ≥1/10000 şi <1/1000
foarte rare <1/10000
cu frecvenţă necunoscută frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile
Principalele reacţii adverse la metamizolul sodic sunt derivate din reacţiile de hipersensibilitate. Cele
mai semnificative sunt şocul şi agranulocitoza. Aceste reacţii au o frecvenţă de apariţie rară sau foarte
rară, dar prezintă risc vital şi pot apărea inclusiv în situaţia în care a mai fost administrat anterior
metamizol sodic, fără să fie înregistrate complicaţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie
Foarte rare: agranulocitoză sau trombocitopenie.
Cu frecvenţă necunoscută: anemie aplastică, pancitopenie, inclusiv cazuri cu evoluție letală
Aceste reacţii pot apărea chiar şi dacă a mai fost administrat anterior metamizol sodic fără să fie
înregistrate complicaţii.
Riscul de agranulocitoză creşte dacă metamizolul sodic este administrat pe o perioadă mai lungă de o
săptămână. De obicei, agranulocitoza este caracterizată prin modificări inflamatorii ale mucoaselor (de
exemplu, la nivelul gurii, nasului, faringelui şi regiunilor genitală şi anală), dureri în gât, dificultăţi la
înghiţire, febră şi frisoane.Totuşi, la pacienţii care utilizează antibiotice aceste semne pot fi minime.
Mărirea de volum a ganglionilor limfatici şi splinei este mică sau absentă. Viteza de sedimentare a
hematiilor (VSH) este mărită în mod semnificativ, iar granulocitele sunt considerabil reduse sau
absente.În general, valorile hemoglobinei, eritrocitelor şi trombocitelor sunt normale.
O deteriorare neaşteptată a stării generale poate indica agranulocitoză.
Întreruperea imediată a tratamentului este esenţială pentru recuperare. Prin urmare, dacă apar semne de
agranulocitoză, se recomandă în mod insistent să se întrerupă imediat tratamentul cu Alvotor, fără a se
mai aştepta rezultatele testelor diagnostice de laborator.
Dacă apare pancitopenia, administrarea Alvotor trebuie întreruptă imediat şi trebuie monitorizat
numărul elementelor figurate sanguine, până când acesta revine la normal (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactoide sau anafilactice
Foarte rare: reacţii anafilactoide sau anafilactice severe şi cu risc vital
Asemenea reacţii la medicament pot apărea în cursul injectării, imediat după administrare, precum şi la
câteva ore după aceea; totuşi, în majoritatea cazurilor acestea apar în prima oră după administrare.
De obicei, reacţiile mai uşoare apar sub forma reacţiilor cutanate şi mucoase (de exemplu, prurit,
senzaţie de arsură, înroşire, urticarie, tumefiere), dispnee şi, mai rar, tulburări gastro-intestinale (de
exemplu, greaţă, dispepsie, vărsături). Asemenea reacţii uşoare pot deveni severe atunci când apar
urticarie generalizată, angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever, aritmii cardiace,
cădere a tensiunii arteriale (uneori precedată de o creştere a tensiunii arteriale) şi şoc circulator. La
pacienţii cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice, reacţiile de intoleranţă iau, de obicei, forma
crizelor de astm.
La primul semn de instalare a şocului, de exemplu transpiraţii reci, ameţeală, stare confuzională,
modificare a culorii pielii, o senzaţie de disconfort în regiunea cardiacă, trebuie să fie instituite
măsurile de urgenţă necesare.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: reacţii hipotensive în cursul administrării sau după administrare.
6
Acestea pot fi de etiologie farmacologică, neînsoţite de alte semne de reacţie anafilactoidă sau
anafilactică. Acest tip de reacţie duce doar rareori la o cădere severă a tensiunii arteriale.Injectarea
intravenoasă rapidă creşte riscul apariţiei unei asemenea reacţii hipotensive.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: exantem indus de medicament
Rare: alte tipuri de exantem (erupţii cutanate)
Foarte rare: poate apărea sindromul Stevens-Johnson (SJS) sau necroliza
epidermică toxică (NET).
Prin urmare, tratamentul cu Alvotor trebuie întrerupt imediat dacă apar reacţii cutanate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: poate apărea tulburare renală cu anurie sau oligurie, proteinurie şi
nefrită interstiţială, în special la pacienţii cu hipovolemie sau boală
renală preexistentă, precum şi în urma supradozajului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare,ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
În caz de supradozaj acut pot să apară greaţă, vărsături, durere abdominală, disfuncţie
renală/insuficienţă renală acută (de exemplu, cu un tablou clinic de nefrită interstiţială) şi, mai rar,
simptome ale sistemului nervos central (ameţeală, somnolenţă, comă, convulsii) şi o cădere a tensiunii
arteriale, uneori incluzând şoc şi tahicardie.
După ingerarea de doze foarte mari, excreția acidului rubazonic poate cauza o colorație în roșu a
urinei.
Măsuri terapeutice:
Nu este cunoscut un antidot specific pentru metamizolul sodic. Dacă ingestia de metamizol sodic a fost
recentă, pot fi încercate măsuri de reducere a absorbţiei în organism (de exemplu, administrare de
cărbune activat). Metabolitul major (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă,
hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare a plasmei.
Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor severe poate necesita măsuri generale şi specifice
de monitorizare şi tratament în condiţii de terapie intensivă.
Tratamentul reacţiilor severe de hipersensibilitate (şoc):
Trebuie instituite măsuri de urgenţă, în conformitate cu ghidurile terapeutice aflate în vigoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:analgezice; alte analgezice şi antipiretice; pirazolone,
codul ATC:N02BB02
Metamizolul este un derivat de pirazolonă și are proprietăţi analgezice, antipiretice şi spasmolitice.
Mecanismul de acțiune nu este elucidat în mod detaliat. Unele rezultate din studii indică faptul că
7 metamizolul și principalul său metabolit (4-N-metilaminoantipirina) pot să prezinte un mecanism de
acțiune central și unul periferic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Metamizolul este hidrolizat complet în 4-N-metilaminoantipirina (MAA) activă farmacologic după
administrarea orală. Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% și este, într-o anumită măsură,
mai mare după administrarea orală, față de administrarea parenterală.Ingerarea concomitentă de
alimente nu a avut un efect relevant asupra cineticii metamizolului.
Eficacitatea clinică se datorează în principal MAA, dar și, într-o anumită măsură, metabolitului 4
aminoantipirină (AA).Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC pentru
MAA.Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirină (AAA) și 4-N-formilaminoantipirină (FAA) sunt, se pare,
inactivi din punct de vedere farmacologic.
Trebuie reținut faptul că toți metaboliții au o farmacocinetică non-liniară.Relevanţa clinică a acestui
fenomen nu este cunoscută.În cadrul tratamentului pe termen scurt, acumularea metaboliților este
nesemnificativă.
Metamizolul sodic traversează bariera placentară. Metaboliţii metamizolului sodic sunt excretaţi în
laptele matern.
Legarea de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru FAA și 14%
pentru AAA.
După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire plasmatică al metamizolului este de 14
minute. După administrarea intravenoasă, aproximativ 96% din doza marcată radioactiv se regăseşte în
urină și aproximativ 6% în materiile fecale. După administrarea orală a unei doze unice s-au identificat
85% din metaboliții eliminați în urină. Dintre aceștia, MAA a reprezentat 3 ± 1%, AA 6 ± 3%, AAA
26 ± 8% și FAA 23 ± 4%.Clearance-ul renal după administrarea orală a unei doze unice de 1 mg de
metamizol a fost de 5 ± 2 ml/minut pentru MAA, 38 ± 13 ml/minut pentru AA, 61 ± 8 ml/minut pentru
AAA și 49 ± 5 ml/minut pentru FAA. Timpii de înjumătățire plasmatică respectivi au fost de 2,7 ± 0,5
ore pentru MAA, 3,7 ± 1,3 ore pentru AA, 9,5 ± 1,5 ore pentru AAA și 11,2 ± 1,5 ore pentru FAA.
La pacienţii vârstnici trataţi, ASC a crescut de 2 până la de 3 ori. După administrarea orală a unei doze
unice la pacienții cu ciroză hepatică, timpii de înjumătățire plasmatică pentru MAA și FAA au crescut
de aproximativ de 3 ori, în timp ce timpii de înjumătățire plasmatică pentru AA și AAA nu au crescut
în aceeași măsură.La acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
Datele disponibile pentru pacienții cu disfuncție renală indică o viteză de eliminare redusă pentru
anumiți metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, la acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate subcronică/cronică
Au fost efectuate studii de toxicitate subcronică şi cronică la diferite specii de animale.La şobolan s-a
administrat 100–900 mg metamizol sodic/kg corp per os, pe o perioadă de 6 luni.La doza cea mai mare
(900 mg/kg corp), a fost observată după 13 săptămâni o creştere a reticulocitelor şi apariţia corpilor
Heinz.
La câini s-au administrat doze de 30–600 mg/kg corp, pe o perioadă de 6 luni.Începând de la doza de
300 mg/kg corp, a fost observată apariţia anemiei hemolitice, precum şi modificări funcţionale renale
şi hepatice.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Investigaţiile in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii metamizolului au dat rezultate contradictorii.
8
Investigaţiile pe termen lung efectuate la şobolani nu au dat indicaţii privind existenţa unui potenţial
tumorigen. În 2 din 3 studii pe termen lung efectuate la şoarece, au fost observate incidenţe crescute
ale adenoamelor hepatocelulare, la doze mari.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolan şi iepure nu au dat indicaţii privind existenţa vreunui
efect teratogen.
Efecte embrioletale au fost observate la iepure începând de la doza zilnică de 100 mg/kg corp, doză
care nu a avut efecte toxice la mamă. La şobolan, efectele embrioletale au apărut la doze toxice pentru
mamă. Dozele zilnice mai mari de 100 mg/kg corp la şobolan au dus la prelungirea gestaţiei şi
complicaţii la naştere, însoţite de o creştere a mortalităţii în rândul femelelor şi puilor.
Testele de fertilitate au indicat o uşoară reducere a ratei gestaţionale la generaţia parentală, la doze de
peste 250 mg/kg corp şi zi.Fertilitatea generaţiei F1 nu a fost afectată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon din porumb pre-gelatinizat
Macrogol 6000
Crospovidonă (tip A)
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC/Al.
Ambalaje care conțin 10, 20, 30 sau 50 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Știrbei Vodă, Nr.36, Etajul 2, Biroul A, Sector 1, București,
România
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8359/2015/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Alvotor 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine metamizol sodic monohidrat 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține sodiu1,42 mmol (32,7 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimat plat, rotund, de culoare albă până la aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe.
Diametru: aproximativ 12,5 mm. Grosime:aproximativ 4 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Alvotor se utilizează la copiii cu vârsta de minim 10 ani, adolescenți și adulți pentru:
- durerea severă acută cauzată de traumatisme sau intervenţii chirurgicale
- colici dureroase
- durere de origine tumorală
- alte dureri acute sau cronice severe, atunci când nu sunt indicate alte măsuri terapeutice
- febră mare care nu răspunde la alte măsuri terapeutice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea individuală a răspunsului la
Alvotor.
Este esenţial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi febra.
Adolescenții cu vârsta de minim 15 ani (> 53 kg) și adulții pot lua până la 1000 mg de metamizol sodic
monohidrat în doză unică. În funcție de doza zilnică maximă, se poate administra o doză unică de până
la 4 ori pe zi zilnic la intervale de 6-8 ore.
Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate și dozele zilnice maxime în funcție de greutate sau
2 vârstă:
Greutate corporală/Vârstă Doză unică Doza zilnică maximă
kg vârstă comprimate mg comprimate mg
32-53 10-14 ani 1 500 4 2000
>53 > 15 ani 1-2 500-1000 8 4000
Durata utilizării
Durata tratamentului depinde de tipul și severitatea bolii.
În tratamentul pe termen lung cu Alvotor, este necesară monitorizarea regulată a numărului
elementelor figurate sanguine, inclusiv cu determinarea formulei leucocitare.
Vârstnici, pacienți debilitați și pacienți cu clearance al creatininei redus
Doza trebuie redusă la vârstnici, la pacienții debilitați și la cei cu clearance al creatininei redus,
întrucât eliminarea produşilor de metabolizare a metamizolului sodic poate fi întârziată.
Pacienți cu insuficiență hepatică severă și insuficienţă renală severă
Întrucât viteza de eliminare este redusă atunci când este afectată funcția renală sau hepatică, trebuie
evitată administrarea de dozele repetate mari. Nu este necesară reducerea dozei la utilizarea pe
perioade scurte de timp.
Până în prezent, există o experiență insuficientă privind utilizarea pe termen lung a metamizolului
sodic la pacienții cu insuficiență hepatică severă și insuficienţă renală severă.
Copii şi adolescenţi
În caz de febră, o doză de 10 mg metamizol per kilogram greutate corporală este, în general, suficientă
la copii şi adolescenţi.
Un efect clar poate fi așteptat după un interval de 30 până la 60 de minute de la administrarea orală.
În cazul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de până la 14 ani, se poate administra o doză cuprinsă între
8 şi 16 mg metamizol sodic monohidrat per kilogram greutate corporală, într-o singură priză. În
funcție de doza zilnică maximă, se poate administra o doză de până la 4 ori pe zi, zilnic, la interval de
6-8 ore.
Alvotor nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 10 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele trebuie luate întregi și cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă, pirazolone sau pirazolidine, de exemplu, medicamente care
conţin metamizol sodic, propifenazonă, fenazonă sau fenilbutazonă (aceasta include şi pacienţii
care, de exemplu, au dezvoltat agranulocitoză după utilizarea acestor substanțe) sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- la pacienţii cunoscuţi cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau cu intoleranţă
cunoscută la analgezice de tipul urticarie/angioedem, adică pacienţi care reacţionează prin
bronhospasm sau alte tipuri de reacţii anafilactoide la salicilaţi, paracetamol sau alte analgezice
non-narcotice, cum sunt diclofenac, ibuprofen, indometacin sau naproxen
- tulburări ale funcţiei măduvei osoase (de exemplu, după tratament cu medicamente citostatice)
sau tulburări ale hematopoiezei
- deficit ereditar de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză)
- porfirie hepatică acută (risc de inducere a unui atac de porfirie)
- al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- alăptare (vezi pct. 4.6)
- copii cu vârsta sub 10 ani.
3 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alvotor conţine derivatul de pirazolonă metamizol sodic şi este asociat unor cazuri rare, dar cu risc
vital, de şoc şi agranulocitoză (vezi pct. 4.8).
Pacienţii care dezvoltă reacţii anafilactoide la Alvotor prezintă un risc special de a dezvolta reacţii
similare la alte analgezice non-narcotice.
Pacienţii care dezvoltă o reacţie anafilactoidă sau alte reacţii mediate imunologic (de exemplu,
agranulocitoză) la Alvotor prezintă, de asemenea, un risc special de a dezvolta reacţii similare la alte
pirazolone şi pirazolidine.
Agranulocitoză
Dacă apar semne de agranulocitoză sau trombocitopenie (vezi pct. 4.8), administrarea Alvotor trebuie
întreruptă imediat și este necesară monitorizarea numărului elementelor figurate sanguine, inclusiv cu
determinarea formulei leucocitare. Oprirea tratamentului trebuie să se facă chiar înainte ca rezultatele
testelor de laborator să devină disponibile.
Pancitopenie
Dacă apare pancitopenia, administrarea Alvotor trebuie întreruptă imediat şi trebuie controlat numărul
elementelor figurate sanguine, până când acesta revine la normal (vezi pct. 4.8). Toţi pacienţii trebuie
sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă sunt observate în cursul tratamentului semne şi simptome
care indică o discrazie sanguină (de exemplu, o deteriorare a stării generale, infecţie, febră persistentă,
hematoame, sângerări, paloare).
Reacții anafilactice/anafilactoide
Riscul de apariţie a reacţiilor anafilactoide severe cu Alvotor este deosebit de crescut la pacienţii cu:
- sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice de tip
urticarie/angioedem (vezi pct. 4.3)
- astm bronşic, în special la pacienţii care prezintă concomitent rinosinuzită şi polipi nazali
- urticarie cronică
- intoleranţă la agenţi de colorare (de exemplu, tartrazină) sau conservanţi (de exemplu, benzoaţi)
- intoleranță la alcool. Aceşti pacienţi reacţionează chiar şi la cantităţi minime de băuturi alcoolice
prin simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi edem facial sever. Existenţa unei asemenea
intoleranţe la alcool poate indica un sindrom de astm bronşic indus de analgezice nediagnosticat
anterior (vezi pct. 4.3).
Reacții cutanate severe
Reacțiile cutanate letale, sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (NET) au
fost raportate în timpul utilizării metamizolului sodic. Dacă apar semne sau simptome (erupție cutanată
progresivă, adeseori combinată cu pustule sau leziune ale mucoasei) ale SJS sau NET, tratamentul cu
Alvotor trebuie întrerupt imediat și nu trebuie reluat.
Pacienţii trebuie avizaţi în privinţa semnelor şi simptomelor şi trebuie monitorizaţi atent pentru
detectarea reacţiilor cutanate, în special în primele săptămâni de tratament.
Reacții hipotensive
Alvotor poate induce reacţiile hipotensive (vezi şi pct. 4.8). Aceste reacţii pot fi dependente de doză.
Riscul apariţiei acestor reacţii este, de asemenea, crescut la:
- pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, instabilitate
circulatorie sau insuficienţă circulatorie preexistentă (de exemplu, pacienţi cu infarct miocardic
sau politraumatism)
- pacienți cu febră mare.
Prin urmare, la aceşti pacienţi indicaţia de utilizare trebuie stabilită cu atenţie, fiind necesară
monitorizarea atentă. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare circulatorie) pentru a
reduce riscul de reacţii hipotensive.
Alvotor poate fi administrat numai în condiţiile monitorizării atente a parametrilor hemodinamici la
4 pacienţii la care trebuie evitată o scădere a tensiunii arteriale, de exemplu, pacienţi cu boală
coronariană severă sau stenoză cerebrovasculară semnificativă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, Alvotor trebuie utilizat numai după
evaluarea cu atenţie a raportului dintre beneficii şi riscuri şi numai după ce au fost luate măsurile de
precauţie adecvate (vezi pct. 4.2).
Pacienţilor trebuie să li se efectueze anamneza înainte de administrarea Alvotor. La pacienţii cu risc
crescut de reacţii anafilactoide, utilizarea Alvotor trebuie să se facă numai după evaluarea cu atenţie a
riscurilor potenţiale, relativ la beneficiile anticipate. Dacă se administrează Alvotor în asemenea
cazuri, pacientul trebuie să se afle sub monitorizare medicală atentă şi trebuie să fie disponibile
facilităţi pentru situaţii de urgenţă medicală.
Alvotor conține sodiu 1,42 mmol (sau 32,7 mg) per comprimat. Acest aspect trebuie luat în
considerare la pacienţii care urmează o dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metamizolul sodic poate reduce concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. În cazul administrării
concomitente, poate fi necesară o ajustare a dozei.
Administrarea concomitentă de metamizol sodic şi clorpromazină poate duce la hipotermie severă.
Clasa de substanţe active derivate din pirazolonă are un potenţial cunoscut de a cauza interacţiuni cu
anticoagulante orale, captopril, litiu, metotrexat şi triamteren, precum şi de a influenţa eficacitatea
medicamentelor antihipertensive şi diuretice. Nu s-a stabilit în ce măsură metamizolul sodic determină
aceste interacţiuni.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind utilizarea metamizolului sodic la femeile gravide sunt insuficiente.
Metamizolul sodic traversează bariera placentară. În cadrul studiilor efectuate la animale, metamizolul
sodic nu a prezentat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Din cauza lipsei unei experienţe adecvate la om,
Alvotor nu trebuie administrat în primul trimestru de sarcină iar în al doilea trimestru de sarcină poate
fi administrat numai după o evaluare medicală atentă a raportului dintre riscuri şi beneficii.
Deşi metamizolul sodic este doar un inhibitor slab al sintezei de prostaglandine, nu poate fi exclusă
posibilitatea unei ocluzii premature a canalului arterial (ductul Botalli) şi a apariţiei de complicaţii
perinatale din cauza unei reduceri a agregării plachetare la mamă şi copil. În consecinţă, Alvotor este
contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Alăptarea
Metaboliţii metamizolului sodic sunt excretaţi în laptele matern. Prin urmare, trebuie evitată alăptarea
în timpul administrării şi timp de cel puţin 48 ore după administrarea Alvotor (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul utilizării de doze din intervalul recomandat, nu se cunoaşte niciun caz de afectare a capacităţii
de concentrare sau a responsivităţii. Ca precauție, cel puțin la doze mai mari, trebuie luată în
considerare posibilitatea de apariţie a tulburărilor, iar pacienții nu trebuie să folosească utilaje, să
conducă vehicule sau să efectueze alte activităţi periculoase.
Acest lucru se aplică în mod special
situaţiilor în care se consumă concomitent alcool.
4.8 Reacţii adverse
5 foarte frecvente ≥1/10
frecvente ≥1/100 şi <1/10
mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100
rare ≥1/10000 şi <1/1000
foarte rare <1/10000
cu frecvenţă necunoscută frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile
Principalele reacţii adverse la metamizolul sodic sunt derivate din reacţiile de hipersensibilitate. Cele
mai semnificative sunt şocul şi agranulocitoza. Aceste reacţii au o frecvenţă de apariţie rară sau foarte
rară, dar prezintă risc vital şi pot apărea inclusiv în situaţia în care a mai fost administrat anterior
metamizol sodic, fără să fie înregistrate complicaţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie
Foarte rare: agranulocitoză sau trombocitopenie.
Cu frecvenţă necunoscută: anemie aplastică, pancitopenie, inclusiv cazuri cu evoluție letală
Aceste reacţii pot apărea chiar şi dacă a mai fost administrat anterior metamizol sodic fără să fie
înregistrate complicaţii.
Riscul de agranulocitoză creşte dacă metamizolul sodic este administrat pe o perioadă mai lungă de o
săptămână. De obicei, agranulocitoza este caracterizată prin modificări inflamatorii ale mucoaselor (de
exemplu, la nivelul gurii, nasului, faringelui şi regiunilor genitală şi anală), dureri în gât, dificultăţi la
înghiţire, febră şi frisoane.Totuşi, la pacienţii care utilizează antibiotice aceste semne pot fi minime.
Mărirea de volum a ganglionilor limfatici şi splinei este mică sau absentă. Viteza de sedimentare a
hematiilor (VSH) este mărită în mod semnificativ, iar granulocitele sunt considerabil reduse sau
absente.În general, valorile hemoglobinei, eritrocitelor şi trombocitelor sunt normale.
O deteriorare neaşteptată a stării generale poate indica agranulocitoză.
Întreruperea imediată a tratamentului este esenţială pentru recuperare. Prin urmare, dacă apar semne de
agranulocitoză, se recomandă în mod insistent să se întrerupă imediat tratamentul cu Alvotor, fără a se
mai aştepta rezultatele testelor diagnostice de laborator.
Dacă apare pancitopenia, administrarea Alvotor trebuie întreruptă imediat şi trebuie monitorizat
numărul elementelor figurate sanguine, până când acesta revine la normal (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii anafilactoide sau anafilactice
Foarte rare: reacţii anafilactoide sau anafilactice severe şi cu risc vital
Asemenea reacţii la medicament pot apărea în cursul injectării, imediat după administrare, precum şi la
câteva ore după aceea; totuşi, în majoritatea cazurilor acestea apar în prima oră după administrare.
De obicei, reacţiile mai uşoare apar sub forma reacţiilor cutanate şi mucoase (de exemplu, prurit,
senzaţie de arsură, înroşire, urticarie, tumefiere), dispnee şi, mai rar, tulburări gastro-intestinale (de
exemplu, greaţă, dispepsie, vărsături). Asemenea reacţii uşoare pot deveni severe atunci când apar
urticarie generalizată, angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever, aritmii cardiace,
cădere a tensiunii arteriale (uneori precedată de o creştere a tensiunii arteriale) şi şoc circulator. La
pacienţii cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice, reacţiile de intoleranţă iau, de obicei, forma
crizelor de astm.
La primul semn de instalare a şocului, de exemplu transpiraţii reci, ameţeală, stare confuzională,
modificare a culorii pielii, o senzaţie de disconfort în regiunea cardiacă, trebuie să fie instituite
măsurile de urgenţă necesare.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: reacţii hipotensive în cursul administrării sau după administrare.
6
Acestea pot fi de etiologie farmacologică, neînsoţite de alte semne de reacţie anafilactoidă sau
anafilactică. Acest tip de reacţie duce doar rareori la o cădere severă a tensiunii arteriale.Injectarea
intravenoasă rapidă creşte riscul apariţiei unei asemenea reacţii hipotensive.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: exantem indus de medicament
Rare: alte tipuri de exantem (erupţii cutanate)
Foarte rare: poate apărea sindromul Stevens-Johnson (SJS) sau necroliza
epidermică toxică (NET).
Prin urmare, tratamentul cu Alvotor trebuie întrerupt imediat dacă apar reacţii cutanate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: poate apărea tulburare renală cu anurie sau oligurie, proteinurie şi
nefrită interstiţială, în special la pacienţii cu hipovolemie sau boală
renală preexistentă, precum şi în urma supradozajului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare,ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
În caz de supradozaj acut pot să apară greaţă, vărsături, durere abdominală, disfuncţie
renală/insuficienţă renală acută (de exemplu, cu un tablou clinic de nefrită interstiţială) şi, mai rar,
simptome ale sistemului nervos central (ameţeală, somnolenţă, comă, convulsii) şi o cădere a tensiunii
arteriale, uneori incluzând şoc şi tahicardie.
După ingerarea de doze foarte mari, excreția acidului rubazonic poate cauza o colorație în roșu a
urinei.
Măsuri terapeutice:
Nu este cunoscut un antidot specific pentru metamizolul sodic. Dacă ingestia de metamizol sodic a fost
recentă, pot fi încercate măsuri de reducere a absorbţiei în organism (de exemplu, administrare de
cărbune activat). Metabolitul major (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă,
hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare a plasmei.
Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor severe poate necesita măsuri generale şi specifice
de monitorizare şi tratament în condiţii de terapie intensivă.
Tratamentul reacţiilor severe de hipersensibilitate (şoc):
Trebuie instituite măsuri de urgenţă, în conformitate cu ghidurile terapeutice aflate în vigoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:analgezice; alte analgezice şi antipiretice; pirazolone,
codul ATC:N02BB02
Metamizolul este un derivat de pirazolonă și are proprietăţi analgezice, antipiretice şi spasmolitice.
Mecanismul de acțiune nu este elucidat în mod detaliat. Unele rezultate din studii indică faptul că
7 metamizolul și principalul său metabolit (4-N-metilaminoantipirina) pot să prezinte un mecanism de
acțiune central și unul periferic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Metamizolul este hidrolizat complet în 4-N-metilaminoantipirina (MAA) activă farmacologic după
administrarea orală. Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% și este, într-o anumită măsură,
mai mare după administrarea orală, față de administrarea parenterală.Ingerarea concomitentă de
alimente nu a avut un efect relevant asupra cineticii metamizolului.
Eficacitatea clinică se datorează în principal MAA, dar și, într-o anumită măsură, metabolitului 4
aminoantipirină (AA).Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC pentru
MAA.Metaboliții 4-N-acetilaminoantipirină (AAA) și 4-N-formilaminoantipirină (FAA) sunt, se pare,
inactivi din punct de vedere farmacologic.
Trebuie reținut faptul că toți metaboliții au o farmacocinetică non-liniară.Relevanţa clinică a acestui
fenomen nu este cunoscută.În cadrul tratamentului pe termen scurt, acumularea metaboliților este
nesemnificativă.
Metamizolul sodic traversează bariera placentară. Metaboliţii metamizolului sodic sunt excretaţi în
laptele matern.
Legarea de proteinele plasmatice este de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru FAA și 14%
pentru AAA.
După administrarea intravenoasă, timpul de înjumătățire plasmatică al metamizolului este de 14
minute. După administrarea intravenoasă, aproximativ 96% din doza marcată radioactiv se regăseşte în
urină și aproximativ 6% în materiile fecale. După administrarea orală a unei doze unice s-au identificat
85% din metaboliții eliminați în urină. Dintre aceștia, MAA a reprezentat 3 ± 1%, AA 6 ± 3%, AAA
26 ± 8% și FAA 23 ± 4%.Clearance-ul renal după administrarea orală a unei doze unice de 1 mg de
metamizol a fost de 5 ± 2 ml/minut pentru MAA, 38 ± 13 ml/minut pentru AA, 61 ± 8 ml/minut pentru
AAA și 49 ± 5 ml/minut pentru FAA. Timpii de înjumătățire plasmatică respectivi au fost de 2,7 ± 0,5
ore pentru MAA, 3,7 ± 1,3 ore pentru AA, 9,5 ± 1,5 ore pentru AAA și 11,2 ± 1,5 ore pentru FAA.
La pacienţii vârstnici trataţi, ASC a crescut de 2 până la de 3 ori. După administrarea orală a unei doze
unice la pacienții cu ciroză hepatică, timpii de înjumătățire plasmatică pentru MAA și FAA au crescut
de aproximativ de 3 ori, în timp ce timpii de înjumătățire plasmatică pentru AA și AAA nu au crescut
în aceeași măsură.La acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
Datele disponibile pentru pacienții cu disfuncție renală indică o viteză de eliminare redusă pentru
anumiți metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, la acești pacienți trebuie evitate dozele mari.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate subcronică/cronică
Au fost efectuate studii de toxicitate subcronică şi cronică la diferite specii de animale.La şobolan s-a
administrat 100–900 mg metamizol sodic/kg corp per os, pe o perioadă de 6 luni.La doza cea mai mare
(900 mg/kg corp), a fost observată după 13 săptămâni o creştere a reticulocitelor şi apariţia corpilor
Heinz.
La câini s-au administrat doze de 30–600 mg/kg corp, pe o perioadă de 6 luni.Începând de la doza de
300 mg/kg corp, a fost observată apariţia anemiei hemolitice, precum şi modificări funcţionale renale
şi hepatice.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Investigaţiile in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii metamizolului au dat rezultate contradictorii.
8
Investigaţiile pe termen lung efectuate la şobolani nu au dat indicaţii privind existenţa unui potenţial
tumorigen. În 2 din 3 studii pe termen lung efectuate la şoarece, au fost observate incidenţe crescute
ale adenoamelor hepatocelulare, la doze mari.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolan şi iepure nu au dat indicaţii privind existenţa vreunui
efect teratogen.
Efecte embrioletale au fost observate la iepure începând de la doza zilnică de 100 mg/kg corp, doză
care nu a avut efecte toxice la mamă. La şobolan, efectele embrioletale au apărut la doze toxice pentru
mamă. Dozele zilnice mai mari de 100 mg/kg corp la şobolan au dus la prelungirea gestaţiei şi
complicaţii la naştere, însoţite de o creştere a mortalităţii în rândul femelelor şi puilor.
Testele de fertilitate au indicat o uşoară reducere a ratei gestaţionale la generaţia parentală, la doze de
peste 250 mg/kg corp şi zi.Fertilitatea generaţiei F1 nu a fost afectată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon din porumb pre-gelatinizat
Macrogol 6000
Crospovidonă (tip A)
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC/Al.
Ambalaje care conțin 10, 20, 30 sau 50 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Știrbei Vodă, Nr.36, Etajul 2, Biroul A, Sector 1, București,
România
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8359/2015/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
