ASPENTER 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aspenter 100 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 100 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate filmate gastrorezistente, rotunde, biconvexe, de culoare roz.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aspenter 100 mg este indicat pentru următoarele utilizări cardiovasculare:
- inhibarea agregării plachetare la pacienţii la care se suspectează infarct miocardic acut,
- profilaxia secundară la pacienţii cu infarct miocardic în antecedente,
- profilaxia secundară a accidentului vascular cerebral,
- reducerea riscului de atacuri ischemice tranzitorii (AIT) şi accident vascular cerebral la pacienţii
cu AIT,
- inhibarea agregării plachetare la pacienţii cu angina pectorală stabilă şi instabilă,
- profilaxia trombembolismului după chirurgie vasculară sau intervenţii chirurgicale, de exemplu,
PTCA (Angioplastia Coronariană Percutanată Transluminală), CABG (Bypass Coronarian),
endarterectomie carotidiană, şunturi arterio-venoase,
- profilaxia trombozei venoase profunde şi a embolismului pulmonar după imobilizare pe termen
lung, de exemplu, după intervenţie chirurgicală majoră,
- reducerea riscului primar de infarct miocardic la persoanele cu factori de risc cardiovascular, de
exemplu, diabet zaharat, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, obezitate, fumat, vârsta înaintată,
- pentru inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrism coronarian.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Mod de administrare
Infarct miocardic acut
Se administrează o doză iniţială de 100 - 300 mg imediat ce există suspiciune de IM. Se menţine
administrarea unei doze de întreţinere de 100 - 300 mg timp de 30 de zile după infarct. După 30 de zile,
trebuie avută în vedere terapia suplimentară pentru prevenirea infarctului miocardic recurent.
Dacă pentru această indicaţie sunt folosite comprimate gastrorezistente, pentru o absorbţie rapidă se
recomandă mestecarea dozei iniţiale.
Profilaxia recidivei infarctului miocardic, profilaxia atacurilor ischemice tranzitorii (AIT) şi a infarctului
cerebral
Doza recomandată este de 100-300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Prevenirea tromboembolismului după intervenţii chirurgicale sau chirurgie vasculară
Doza recomandată este de 100 - 300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Profilaxia trombozei venoase şi a embolismului pulmonar
Doza recomandată este de 100 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Profilaxia trombozei vaselor coronariene la pacienţii cu factori multiplii de risc
Doza recomandată este de 100 – 200 mg acid acetilsalicilic pe zi sau de 300 mg acid acetilsalicilic la
intervale de 2 zile.
Angină pectorală instabilă
Doza recomandată este de 100 - 300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrismul coronarian
Mai târziu (de la a doua - a treia săptămână de boală), tratamentul trebuie urmat într-o doză de 3-5 mg /
kg corp pe zi.
Comprimatele trebuie administrate după masă, cu mult lichid. Comprimatele trebuie înghiţite întregi,
nesfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
Aspenter 100 mg nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
La pacienţii cu antecedente de astm indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune
similară, în special medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal acut.
Diateză hemoragică.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Ȋn asociere cu metotrexat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mult (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune).
3
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aspenter 100 mg poate fi utilizat în următoarele cazuri numai după evaluarea atentă a raportului risc
potenţial/beneficiu terapeutic:
- hipersensibilitate la analgezice/antiinflamatoare/antireumatice şi în prezenţa altor alergii (vezi pct. 4.3);
- istoric de ulcere gastrointestinale, inclusiv ulcere cronice sau recurente sau antecedente de hemoragii
gastrointestinale;
- în tratamentul concomitent cu medicamente anticoagulante (vezi pct. 4.5);
- la pacienţii cu insuficienţă renală sau la pacienţii cu insuficienţă circulatorie cardiovasculară (de
exemplu, boli renale vasculare, insuficienţă cardiacă congestivă, hipovolemie, intervenţii chirurgicale
majore, sepsis sau evenimente majore hemoragice), deoarece acidul acetilsalicilic poate creşte mai mult
riscul de insuficienţă renală şi eşec renal acut;
- la pacienţii care suferă de deficit sever de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), acidul acetilsalicilic
poate induce hemoliza sau anemia hemolitică. Factorii care pot creşte riscul de hemoliză sunt, de exemplu
doze mari, febră sau infecţii acute;
- la pacienţii cu insuficienţă hepatică;
- ibuprofenul poate interfera cu acidul acetilsalicilic având efect inhibitor asupra agregării plachetare.
Pacienţii trebuie să discute cu medicul lor dacă urmează un tratament cu acid acetilsalicilic şi trebuie să ia
ibuprofen pentru dureri (vezi pct. 4.5);
- acidul acetilsalicilic poate duce la bronhospasm şi poate induce atacuri de astm sau alte reacţii de
hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic pre-existent, febra fânului, polipi nazali, sau boli
respiratorii cronice. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii care prezintă reacţii alergice (de exemplu,
reacţii cutanate, prurit, urticarie) la alte substanţe.
- datorită efectului său inhibitor asupra agregării plachetare care persistă timp de câteva zile după
administrare, acidul acetilsalicilic poate duce la o tendinţă de sângerare crescută în timpul şi după
intervenţii chirurgicale (inclusiv intervenţii chirurgicale minore, de exemplu, extracţii dentare);
- la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia de acid uric. Acest lucru poate declanşa atacuri de gută
la pacienţii predispuşi;
- acidul acetilsalicilic nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi pentru infecţii virale cu sau fără febră, fără
a consulta medicul. În anumite boli virale, în special gripa A, gripa B şi varicela, există un risc de sindrom
Reye, o boală foarte rară, care este posibil să pună viaţa în pericol şi necesită o acţiune medicală imediată.
Riscul poate fi crescut atunci când acidul acetilsalicilic se administrează concomitent, însă, nu a fost
dovedită nicio relaţie de cauzalitate. Poate să apară stare de vomă persistentă în astfel de boli şi acest
lucru poate fi un semn al sindromului Reye.
Medicamentele care conţin acid acetilsalicilic nu trebuie să fie luate pentru perioade prelungite sau la
doze mari, fără a consulta un medic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- Metrotrexat utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mult:
Toxicitate hematologică crescută a metotrexatului (scăderea clearance-ului renal al metotrexatului de către
agenţii antiinflamatori, în general, şi deplasarea metotrexatului de pe proteinele sale plasmatice legate de
salicilaţi) (vezi pct. 4.3).
4
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
- Metrotrexat utilizat în doze mai mici de 15 mg/săptămână:
Toxicitate hematologică crescută a metotrexatului (scăderea clearance-ului renal al metotrexatului de
către agenţii antiinflamatori, în general, şi deplasarea metotrexatului de pe proteinele sale plasmatice
legate de salicilaţi).
Administrarea concomitentă a ibuprofenului antagonizează inhibarea ireversibilă a trombocitelor indusă
de acidul acetilsalicilic. Tratamentul cu ibuprofen la pacienţii cu risc cardiovascular crescut poate limita
efectele cardioprotectoare ale acidului acetilsalicilic (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, trombolitice/alţi inhibitori ai agregării plachetare/hemostaza: risc crescut de sângerare.
Alte antiinflamatoare nesteroidiene cu salicilaţi în doze mari: risc crescut de ulcere şi sângerări
gastrointestinale date de efectele sinergice.
Digoxina: creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei dată de scăderea excreţiei renale.
Antidiabetice, de exemplu insulina, sulfoniluree: creşterea efectului hipoglicemiant la doze mari de acid
acetilsalicilic prin acţiune hipoglicemiantă a acidului acetilsalicilic şi deplasarea de sulfoniluree din
proteinele plasmatice.
Diuretice în asociere cu acid acetilsalicilic la doze mai mari: scăderea filtrării glomerulare prin scăderea
sintezei prostaglandinei renale.
Glucocorticoizi sistemici, cu excepţia hidrocortizonului folosit ca tratament de substituţie în boala
Addison: scăderea nivelului de salicilat din sânge pe durata tratamentului cu corticosteroizi şi riscul de
supradozaj al salicilatului după acest tratament este oprit de corticosteroizi prin eliminarea crescută a
salicilaţilor.
Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ACE) în combinaţie cu acid acetilsalicilic în doze
mari: scăderea filtrării glomerulare prin inhibarea acţiunii vasodilatatoare a prostaglandinelor. Mai mult,
scăderea efectului antihipertensiv.
Acid valproic: toxicitate crescută a acidului valproic dată de deplasarea proteinelor din situsurile de
legare.
Alcool: creşterea deteriorării mucoasei gastrointestinale şi timpi de sângerare prelungiţi datorită efectului
aditiv al acidului acetilsalicilic şi alcoolului.
Uricozurice, cum ar fi benzbromarona, probenecid: scăderea efectului uricozuric (concurenţă cu
eliminarea tubulară renală a acidului uric).
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio/fetală.
Date obţinute din studii epidemiologice ridică un semn de întrebare cu privire la riscul crescut de avort
spontan şi de malformaţii după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul primelor
trimestre de sarcină. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. Datele
disponibile nu susţin nicio asociere între consumul de acid acetilsalicilic şi riscul crescut de avort spontan.
Pentru acidul acetilsalicilic datele epidemiologice disponibile cu privire la malformaţii nu sunt
compatibile, dar un risc crescut de gastroschizis nu putea fi exclus. Un studiu prospectiv cu expunerea la
începutul sarcinii (luna 1- 4) de aproximativ 14.800 de perechi mama-copil nu a arătat nicio asociere cu o
rată crescută de malformaţii.
Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
În primul şi al doilea trimestru de sarcină se recomandă ca produsele ce conţin acid acetilsalicilic să nu fie
administrate, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină utilizează
medicamente care conţin acid acetilsalicilic, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi
durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;
mama şi copilul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar după
administrarea unor doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare
Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Deoarece, până în prezent, după administrarea ocazională la mamă nu s-au observat reacţii adverse la
sugar, întreruperea alăptării nu este necesară.
Cu toate acestea, cu privire la utilizarea regulată sau la aportul de doze mari, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Aspenter 100 mg nu are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse enumerate mai jos (RA) se bazează pe rapoarte spontane după punerea pe piaţă, cu toate
formulele de acid acetilsalicilic, inclusiv tratament pe cale orală pe termen scurt şi pe termen lung, prin
urmare, o organizare în funcţie de categoriile de frecvenţă CIOMS III nu este pertinentă.
Au fost observate tulburări ale tractului gastrointestinal superior şi inferior, cum ar fi semne şi simptome
comune de dispepsie, dureri gastrointestinale şi abdominale, rareori inflamaţii gastrointestinale şi ulcer
6
gastrointestinal, cu potenţial de a duce la ulcer gastrointestinal hemoragic sau perforat cu teste de
laborator, respectiv semne clinice şi simptome specifice.
Datorită efectului său inhibitor asupra trombocitelor, acidul acetilsalicilic poate fi asociat cu un risc
crescut de sângerare. Au fost observate sângerări, cum ar fi hemoragia perioperatorie, hematoame,
epistaxis, hemoragii urogenitale, şi hemoragii gingivale.
Au fost observate sângerări foarte rare grave, cum ar fi hemoragii ale tractului gastrointestinal, hemoragii
cerebrale (în special la pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată şi/sau administrarea concomitentă
de agenţi antihemostatici) rar şi foarte rar. Acestea, în cazuri unice, pot pune viaţa în pericol.
Hemoragia poate duce posthemoragic la anemie/anemie cu deficit de fier (ca urmare a microsângerării, de
exemplu) acută şi cronică, cu simptome şi semne clinice în rezultatele testelor de laborator, respectiv,
astenie, paloare şi hipoperfuzie.
Au fost raportate cazuri de hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme severe de deficit de
glucoză-6-fosfat dehidrogenază (G6PD).
Au fost observate reacţiile de hipersensibilitate, la testele de laborator şi manifestările clinice respective
de sindrom de astm, uşoare până la moderate care ar putea afecta pielea, tractul respirator, tractul gastro-
intestinal, şi a sistemului cardiovascular, inclusiv simptome cum ar fi erupţii cutanate, urticarie, edem,
prurit, rinită, congestie nazală, detresă cardio-respiratorie, şi foarte rar, reacţii severe, inclusiv şoc
anafilactic.
Foarte rar a fost raportată insuficienţă hepatică tranzitorie cu creşterea nivelului transaminazelor hepatice.
Au fost raportate ameţeală şi tinitus care pot indica o supradozare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitatea salicilatului (>100 mg/kg corp/zi timp de 2 zile poate produce toxicitate), ar putea duce la
intoxicaţie cronică, intoxicaţie terapeutică dobândită, şi de a pune viaţa în pericol, intoxicaţii acute
(supradozaj), variind de la ingestia accidentală la copii la intoxicații accidentale.
Intoxicaţia cronică poate fi insidioasă iar semnele şi simptomele sunt nespecifice. Intoxicaţie cronică
uşoară cu salicilat, sau salicilism, apare de obicei numai după utilizarea repetată de doze mari.
Simptomele includ ameţeli, vertij, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă şi vărsături, dureri de cap, şi
confuzie, şi pot fi controlate prin reducerea dozei. Tinitusul poate să apară la concentraţii plasmatice de
150 - 300 micrograme/ml. Mai multe evenimente adverse grave apar la concentraţii de peste 300
micrograme/ml.
Caracteristica majoră a intoxicaţiei acute cu acid acetilsalicilic este perturbarea gravă a echilibrului acido-
bazic, care poate varia în funcţie de vârstă şi severitatea intoxicaţiei. La copii, cea mai comună prezentare
este acidoza metabolică. Severitatea intoxicaţiei nu poate fi estimată numai din concentraţia plasmatică.
7
Absorbţia de acid acetilsalicilic poate fi amânată, datorită unei goliri gastrice scăzute, formarea de calculi
în stomac, sau ca urmare a ingestiei de preparate gastrorezistente preparate. Managementul intoxicaţiei cu
acid acetilsalicilic este determinat de simptomele acesteia, scena clinică şi de tehnicile standard de
management al intoxicaţiei. Măsurile predominante ar trebui să fie bazate pe excreţia accelerată a
medicamentului, precum şi pe restaurarea metabolismului electrolitic şi acido-bazic.
Datorită efectelor fiziopatologice complexe ale intoxicaţiei cu salicilaţi, semnele şi
simptomele/investigaţiile pot include:
Semne şi simptome Rezultatele
investigaţiilor Măsuri terapeutice
Simptome uşoare până la
moderate
Lavaj gastric, administrare
repetată de cărbune medicinal
activat, diureză alcalină forţată
Tahipnee, hiperventilaţie,
alcaloză respiratorie Alcalemie, alcalinurie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Diaforeză
Greaţă, vărsături
Simptome moderate până
la severe Lavaj gastric, administrare
repetată de cărbune medicinal
activat, diureză alcalină forţată,
hemodializă în cazuri severe
Alcaloză respiratorie cu
acidoză metabolică
compensatoare Acidemie, acidurie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Hiperpirexie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Respirator: de la
hiperventilaţie, edem
pulmonar noncardiogenic la
stop respirator, asfixiere
Cardiovascular: de la
disritmie, hipotensiune la
stop cardiovascular de exemplu, modificări
ale tensiunii arteriale,
EKG
Pierderi de lichide şi
electroliţi: deshidratare,
oligurie la insuficienţă renală de exemplu, hipokaliemie,
hipernatremie,
hiponatremie, funcţie
renală modificată Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Afectarea metabolismului
glucozei, ketoză Hiperglicemie,
hipoglicemie (în special la
copii)
Concentraţii ridicate ale
cetonei
8
Tinitus, surzenie
Gastrointestinal: hemoragie
GI
Hematologic: de la inhibare
trombocitară la coagulopatie de exemplu, prelungirea
PT, hipoprotrombinemie
Neurologic: encefalopatie
toxică şi depresie la nivelul
sistemului nervos central cu
manifestări de la letargie,
confuzie, la comă şi convulsii
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai agregării plachetare cu excepţia heparinei.
Codul ATC: B01AC06
Acidul acetilsalicilic inhibă agregarea plachetară prin blocarea sintezei tromboxanului A
2 în trombocite.
Mecanismul de acţiune se bazează pe inhibarea ireversibilă a ciclooxigenazei (COX-1). Acest efect
inhibitor este deosebit de pronunţat în trombocite deoarece trombocitele sunt în imposibilitatea de a
resintetiza această enzimă. Acidul acetilsalicilic are, de asemenea, şi alte efecte inhibitoare asupra
trombocitelor. Astfel, este folosit pentru diverse indicaţii vasculare.
Acidul acetilsalicilic aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu proprietăţi
analgezice antipiretice, şi antiinflamatorii. Dozele orale mai mari sunt folosite pentru ameliorarea durerii
şi în condiţii minore febrile, cum ar fi răcelile sau a gripei, pentru reducerea temperaturii şi a durerilor
articulare şi musculare, şi în afecţiuni acute şi cronice inflamatorii, cum ar fi poliartrita reumatoidă,
osteoartrită, şi spondilită anchilozantă.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din
studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet din tractul gastrointestinal. În
timpul şi după absorbţie, acidul acetilsalicilic este transformat în principalul său metabolit activ, acidul
salicilic. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după 10-20 minute pentru acidul acetilsalicilic şi
respectiv, după 0,3-2 ore pentru acidul salicilic. Datorită filmului rezistent la acid al Aspenter 100 mg
9
comprimate gastrorezistente, substanţa activă nu este eliberată în stomac, doar în mediul alcalin al
intestinului. Prin urmare, absorbţia de acid acetilsalicilic este întârziată cu 3-6 ore după administrarea
comprimatelor gastrorezistente în comparaţie cu comprimatele simple.
Distribuţie
Atât acidul acetilsalicilic cât şi acidul salicilic se leagă extensiv de proteinele plasmatice şi sunt rapid
distribuite în întreg organismul. Acidul salicilic trece în laptele matern şi traversează placenta.
Eliminare
Acidul salicilic este eliminat în principal prin metabolizare hepatică. Metaboliţii săi sunt acidul saliciluric,
glucuronidul fenolic salicilic, glucuronidul salicilacil, acid gentisic, şi acid gentisuric.
Cinetica eliminării acidului salicilic depinde de doză, metabolizarea sa fiind limitată de capacitatea
enzimelor hepatice. Timpul de înjumătăţire prin eliminare variază între 2 şi 3 ore după doze mici până la
aproximativ 15 ore, la doze mari.
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul de siguranţă preclinică al acidului acetilsalicilic este bine documentat.
În studiile la animale cu salicilaţi, aceştia au cauzat leziuni renale la doze mari, dar nu şi alte leziuni
organice. Mutagenitatea acidului acetilsalicilic a fost intens studiată in vitro şi in vivo, şi nu a fost găsită
nicio dovadă pertinentă a potenţialului mutagent. Acelaşi lucru este valabil pentru studii de
carcinogenitate.
Salicilaţii au prezentat efecte teratogene în studiile la animale şi un număr de specii diferite. S-au raportat
tulburări de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după
expunere prenatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 112
Amidon pregelatinizat
Acid stearic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Talc
Copolimer al acidului metacrilic cu acrilat de etil (1:1), (sub formă de dispersie 30%)
Citrat de trietil
Simeticonă emulsie (sub formă de dispersie apoasă 30%)
Oxid roșu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
10
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 3 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 8 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 6 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 12 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 9 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9337/2016/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aspenter 100 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 100 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate filmate gastrorezistente, rotunde, biconvexe, de culoare roz.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aspenter 100 mg este indicat pentru următoarele utilizări cardiovasculare:
- inhibarea agregării plachetare la pacienţii la care se suspectează infarct miocardic acut,
- profilaxia secundară la pacienţii cu infarct miocardic în antecedente,
- profilaxia secundară a accidentului vascular cerebral,
- reducerea riscului de atacuri ischemice tranzitorii (AIT) şi accident vascular cerebral la pacienţii
cu AIT,
- inhibarea agregării plachetare la pacienţii cu angina pectorală stabilă şi instabilă,
- profilaxia trombembolismului după chirurgie vasculară sau intervenţii chirurgicale, de exemplu,
PTCA (Angioplastia Coronariană Percutanată Transluminală), CABG (Bypass Coronarian),
endarterectomie carotidiană, şunturi arterio-venoase,
- profilaxia trombozei venoase profunde şi a embolismului pulmonar după imobilizare pe termen
lung, de exemplu, după intervenţie chirurgicală majoră,
- reducerea riscului primar de infarct miocardic la persoanele cu factori de risc cardiovascular, de
exemplu, diabet zaharat, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, obezitate, fumat, vârsta înaintată,
- pentru inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrism coronarian.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Mod de administrare
Infarct miocardic acut
Se administrează o doză iniţială de 100 - 300 mg imediat ce există suspiciune de IM. Se menţine
administrarea unei doze de întreţinere de 100 - 300 mg timp de 30 de zile după infarct. După 30 de zile,
trebuie avută în vedere terapia suplimentară pentru prevenirea infarctului miocardic recurent.
Dacă pentru această indicaţie sunt folosite comprimate gastrorezistente, pentru o absorbţie rapidă se
recomandă mestecarea dozei iniţiale.
Profilaxia recidivei infarctului miocardic, profilaxia atacurilor ischemice tranzitorii (AIT) şi a infarctului
cerebral
Doza recomandată este de 100-300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Prevenirea tromboembolismului după intervenţii chirurgicale sau chirurgie vasculară
Doza recomandată este de 100 - 300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Profilaxia trombozei venoase şi a embolismului pulmonar
Doza recomandată este de 100 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Profilaxia trombozei vaselor coronariene la pacienţii cu factori multiplii de risc
Doza recomandată este de 100 – 200 mg acid acetilsalicilic pe zi sau de 300 mg acid acetilsalicilic la
intervale de 2 zile.
Angină pectorală instabilă
Doza recomandată este de 100 - 300 mg acid acetilsalicilic pe zi.
Inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrismul coronarian
Mai târziu (de la a doua - a treia săptămână de boală), tratamentul trebuie urmat într-o doză de 3-5 mg /
kg corp pe zi.
Comprimatele trebuie administrate după masă, cu mult lichid. Comprimatele trebuie înghiţite întregi,
nesfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
Aspenter 100 mg nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
La pacienţii cu antecedente de astm indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune
similară, în special medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal acut.
Diateză hemoragică.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Ȋn asociere cu metotrexat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mult (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune).
3
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aspenter 100 mg poate fi utilizat în următoarele cazuri numai după evaluarea atentă a raportului risc
potenţial/beneficiu terapeutic:
- hipersensibilitate la analgezice/antiinflamatoare/antireumatice şi în prezenţa altor alergii (vezi pct. 4.3);
- istoric de ulcere gastrointestinale, inclusiv ulcere cronice sau recurente sau antecedente de hemoragii
gastrointestinale;
- în tratamentul concomitent cu medicamente anticoagulante (vezi pct. 4.5);
- la pacienţii cu insuficienţă renală sau la pacienţii cu insuficienţă circulatorie cardiovasculară (de
exemplu, boli renale vasculare, insuficienţă cardiacă congestivă, hipovolemie, intervenţii chirurgicale
majore, sepsis sau evenimente majore hemoragice), deoarece acidul acetilsalicilic poate creşte mai mult
riscul de insuficienţă renală şi eşec renal acut;
- la pacienţii care suferă de deficit sever de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), acidul acetilsalicilic
poate induce hemoliza sau anemia hemolitică. Factorii care pot creşte riscul de hemoliză sunt, de exemplu
doze mari, febră sau infecţii acute;
- la pacienţii cu insuficienţă hepatică;
- ibuprofenul poate interfera cu acidul acetilsalicilic având efect inhibitor asupra agregării plachetare.
Pacienţii trebuie să discute cu medicul lor dacă urmează un tratament cu acid acetilsalicilic şi trebuie să ia
ibuprofen pentru dureri (vezi pct. 4.5);
- acidul acetilsalicilic poate duce la bronhospasm şi poate induce atacuri de astm sau alte reacţii de
hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic pre-existent, febra fânului, polipi nazali, sau boli
respiratorii cronice. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii care prezintă reacţii alergice (de exemplu,
reacţii cutanate, prurit, urticarie) la alte substanţe.
- datorită efectului său inhibitor asupra agregării plachetare care persistă timp de câteva zile după
administrare, acidul acetilsalicilic poate duce la o tendinţă de sângerare crescută în timpul şi după
intervenţii chirurgicale (inclusiv intervenţii chirurgicale minore, de exemplu, extracţii dentare);
- la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia de acid uric. Acest lucru poate declanşa atacuri de gută
la pacienţii predispuşi;
- acidul acetilsalicilic nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi pentru infecţii virale cu sau fără febră, fără
a consulta medicul. În anumite boli virale, în special gripa A, gripa B şi varicela, există un risc de sindrom
Reye, o boală foarte rară, care este posibil să pună viaţa în pericol şi necesită o acţiune medicală imediată.
Riscul poate fi crescut atunci când acidul acetilsalicilic se administrează concomitent, însă, nu a fost
dovedită nicio relaţie de cauzalitate. Poate să apară stare de vomă persistentă în astfel de boli şi acest
lucru poate fi un semn al sindromului Reye.
Medicamentele care conţin acid acetilsalicilic nu trebuie să fie luate pentru perioade prelungite sau la
doze mari, fără a consulta un medic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- Metrotrexat utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mult:
Toxicitate hematologică crescută a metotrexatului (scăderea clearance-ului renal al metotrexatului de către
agenţii antiinflamatori, în general, şi deplasarea metotrexatului de pe proteinele sale plasmatice legate de
salicilaţi) (vezi pct. 4.3).
4
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
- Metrotrexat utilizat în doze mai mici de 15 mg/săptămână:
Toxicitate hematologică crescută a metotrexatului (scăderea clearance-ului renal al metotrexatului de
către agenţii antiinflamatori, în general, şi deplasarea metotrexatului de pe proteinele sale plasmatice
legate de salicilaţi).
Administrarea concomitentă a ibuprofenului antagonizează inhibarea ireversibilă a trombocitelor indusă
de acidul acetilsalicilic. Tratamentul cu ibuprofen la pacienţii cu risc cardiovascular crescut poate limita
efectele cardioprotectoare ale acidului acetilsalicilic (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, trombolitice/alţi inhibitori ai agregării plachetare/hemostaza: risc crescut de sângerare.
Alte antiinflamatoare nesteroidiene cu salicilaţi în doze mari: risc crescut de ulcere şi sângerări
gastrointestinale date de efectele sinergice.
Digoxina: creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei dată de scăderea excreţiei renale.
Antidiabetice, de exemplu insulina, sulfoniluree: creşterea efectului hipoglicemiant la doze mari de acid
acetilsalicilic prin acţiune hipoglicemiantă a acidului acetilsalicilic şi deplasarea de sulfoniluree din
proteinele plasmatice.
Diuretice în asociere cu acid acetilsalicilic la doze mai mari: scăderea filtrării glomerulare prin scăderea
sintezei prostaglandinei renale.
Glucocorticoizi sistemici, cu excepţia hidrocortizonului folosit ca tratament de substituţie în boala
Addison: scăderea nivelului de salicilat din sânge pe durata tratamentului cu corticosteroizi şi riscul de
supradozaj al salicilatului după acest tratament este oprit de corticosteroizi prin eliminarea crescută a
salicilaţilor.
Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ACE) în combinaţie cu acid acetilsalicilic în doze
mari: scăderea filtrării glomerulare prin inhibarea acţiunii vasodilatatoare a prostaglandinelor. Mai mult,
scăderea efectului antihipertensiv.
Acid valproic: toxicitate crescută a acidului valproic dată de deplasarea proteinelor din situsurile de
legare.
Alcool: creşterea deteriorării mucoasei gastrointestinale şi timpi de sângerare prelungiţi datorită efectului
aditiv al acidului acetilsalicilic şi alcoolului.
Uricozurice, cum ar fi benzbromarona, probenecid: scăderea efectului uricozuric (concurenţă cu
eliminarea tubulară renală a acidului uric).
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio/fetală.
Date obţinute din studii epidemiologice ridică un semn de întrebare cu privire la riscul crescut de avort
spontan şi de malformaţii după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul primelor
trimestre de sarcină. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei. Datele
disponibile nu susţin nicio asociere între consumul de acid acetilsalicilic şi riscul crescut de avort spontan.
Pentru acidul acetilsalicilic datele epidemiologice disponibile cu privire la malformaţii nu sunt
compatibile, dar un risc crescut de gastroschizis nu putea fi exclus. Un studiu prospectiv cu expunerea la
începutul sarcinii (luna 1- 4) de aproximativ 14.800 de perechi mama-copil nu a arătat nicio asociere cu o
rată crescută de malformaţii.
Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
În primul şi al doilea trimestru de sarcină se recomandă ca produsele ce conţin acid acetilsalicilic să nu fie
administrate, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină utilizează
medicamente care conţin acid acetilsalicilic, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi
durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnioză;
mama şi copilul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar după
administrarea unor doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare
Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Deoarece, până în prezent, după administrarea ocazională la mamă nu s-au observat reacţii adverse la
sugar, întreruperea alăptării nu este necesară.
Cu toate acestea, cu privire la utilizarea regulată sau la aportul de doze mari, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Aspenter 100 mg nu are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse enumerate mai jos (RA) se bazează pe rapoarte spontane după punerea pe piaţă, cu toate
formulele de acid acetilsalicilic, inclusiv tratament pe cale orală pe termen scurt şi pe termen lung, prin
urmare, o organizare în funcţie de categoriile de frecvenţă CIOMS III nu este pertinentă.
Au fost observate tulburări ale tractului gastrointestinal superior şi inferior, cum ar fi semne şi simptome
comune de dispepsie, dureri gastrointestinale şi abdominale, rareori inflamaţii gastrointestinale şi ulcer
6
gastrointestinal, cu potenţial de a duce la ulcer gastrointestinal hemoragic sau perforat cu teste de
laborator, respectiv semne clinice şi simptome specifice.
Datorită efectului său inhibitor asupra trombocitelor, acidul acetilsalicilic poate fi asociat cu un risc
crescut de sângerare. Au fost observate sângerări, cum ar fi hemoragia perioperatorie, hematoame,
epistaxis, hemoragii urogenitale, şi hemoragii gingivale.
Au fost observate sângerări foarte rare grave, cum ar fi hemoragii ale tractului gastrointestinal, hemoragii
cerebrale (în special la pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată şi/sau administrarea concomitentă
de agenţi antihemostatici) rar şi foarte rar. Acestea, în cazuri unice, pot pune viaţa în pericol.
Hemoragia poate duce posthemoragic la anemie/anemie cu deficit de fier (ca urmare a microsângerării, de
exemplu) acută şi cronică, cu simptome şi semne clinice în rezultatele testelor de laborator, respectiv,
astenie, paloare şi hipoperfuzie.
Au fost raportate cazuri de hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme severe de deficit de
glucoză-6-fosfat dehidrogenază (G6PD).
Au fost observate reacţiile de hipersensibilitate, la testele de laborator şi manifestările clinice respective
de sindrom de astm, uşoare până la moderate care ar putea afecta pielea, tractul respirator, tractul gastro-
intestinal, şi a sistemului cardiovascular, inclusiv simptome cum ar fi erupţii cutanate, urticarie, edem,
prurit, rinită, congestie nazală, detresă cardio-respiratorie, şi foarte rar, reacţii severe, inclusiv şoc
anafilactic.
Foarte rar a fost raportată insuficienţă hepatică tranzitorie cu creşterea nivelului transaminazelor hepatice.
Au fost raportate ameţeală şi tinitus care pot indica o supradozare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitatea salicilatului (>100 mg/kg corp/zi timp de 2 zile poate produce toxicitate), ar putea duce la
intoxicaţie cronică, intoxicaţie terapeutică dobândită, şi de a pune viaţa în pericol, intoxicaţii acute
(supradozaj), variind de la ingestia accidentală la copii la intoxicații accidentale.
Intoxicaţia cronică poate fi insidioasă iar semnele şi simptomele sunt nespecifice. Intoxicaţie cronică
uşoară cu salicilat, sau salicilism, apare de obicei numai după utilizarea repetată de doze mari.
Simptomele includ ameţeli, vertij, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă şi vărsături, dureri de cap, şi
confuzie, şi pot fi controlate prin reducerea dozei. Tinitusul poate să apară la concentraţii plasmatice de
150 - 300 micrograme/ml. Mai multe evenimente adverse grave apar la concentraţii de peste 300
micrograme/ml.
Caracteristica majoră a intoxicaţiei acute cu acid acetilsalicilic este perturbarea gravă a echilibrului acido-
bazic, care poate varia în funcţie de vârstă şi severitatea intoxicaţiei. La copii, cea mai comună prezentare
este acidoza metabolică. Severitatea intoxicaţiei nu poate fi estimată numai din concentraţia plasmatică.
7
Absorbţia de acid acetilsalicilic poate fi amânată, datorită unei goliri gastrice scăzute, formarea de calculi
în stomac, sau ca urmare a ingestiei de preparate gastrorezistente preparate. Managementul intoxicaţiei cu
acid acetilsalicilic este determinat de simptomele acesteia, scena clinică şi de tehnicile standard de
management al intoxicaţiei. Măsurile predominante ar trebui să fie bazate pe excreţia accelerată a
medicamentului, precum şi pe restaurarea metabolismului electrolitic şi acido-bazic.
Datorită efectelor fiziopatologice complexe ale intoxicaţiei cu salicilaţi, semnele şi
simptomele/investigaţiile pot include:
Semne şi simptome Rezultatele
investigaţiilor Măsuri terapeutice
Simptome uşoare până la
moderate
Lavaj gastric, administrare
repetată de cărbune medicinal
activat, diureză alcalină forţată
Tahipnee, hiperventilaţie,
alcaloză respiratorie Alcalemie, alcalinurie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Diaforeză
Greaţă, vărsături
Simptome moderate până
la severe Lavaj gastric, administrare
repetată de cărbune medicinal
activat, diureză alcalină forţată,
hemodializă în cazuri severe
Alcaloză respiratorie cu
acidoză metabolică
compensatoare Acidemie, acidurie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Hiperpirexie Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Respirator: de la
hiperventilaţie, edem
pulmonar noncardiogenic la
stop respirator, asfixiere
Cardiovascular: de la
disritmie, hipotensiune la
stop cardiovascular de exemplu, modificări
ale tensiunii arteriale,
EKG
Pierderi de lichide şi
electroliţi: deshidratare,
oligurie la insuficienţă renală de exemplu, hipokaliemie,
hipernatremie,
hiponatremie, funcţie
renală modificată Abordare terapeutică cu
administrare de lichide şi
electroliţi
Afectarea metabolismului
glucozei, ketoză Hiperglicemie,
hipoglicemie (în special la
copii)
Concentraţii ridicate ale
cetonei
8
Tinitus, surzenie
Gastrointestinal: hemoragie
GI
Hematologic: de la inhibare
trombocitară la coagulopatie de exemplu, prelungirea
PT, hipoprotrombinemie
Neurologic: encefalopatie
toxică şi depresie la nivelul
sistemului nervos central cu
manifestări de la letargie,
confuzie, la comă şi convulsii
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai agregării plachetare cu excepţia heparinei.
Codul ATC: B01AC06
Acidul acetilsalicilic inhibă agregarea plachetară prin blocarea sintezei tromboxanului A
2 în trombocite.
Mecanismul de acţiune se bazează pe inhibarea ireversibilă a ciclooxigenazei (COX-1). Acest efect
inhibitor este deosebit de pronunţat în trombocite deoarece trombocitele sunt în imposibilitatea de a
resintetiza această enzimă. Acidul acetilsalicilic are, de asemenea, şi alte efecte inhibitoare asupra
trombocitelor. Astfel, este folosit pentru diverse indicaţii vasculare.
Acidul acetilsalicilic aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu proprietăţi
analgezice antipiretice, şi antiinflamatorii. Dozele orale mai mari sunt folosite pentru ameliorarea durerii
şi în condiţii minore febrile, cum ar fi răcelile sau a gripei, pentru reducerea temperaturii şi a durerilor
articulare şi musculare, şi în afecţiuni acute şi cronice inflamatorii, cum ar fi poliartrita reumatoidă,
osteoartrită, şi spondilită anchilozantă.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din
studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, acidul acetilsalicilic se absoarbe rapid şi complet din tractul gastrointestinal. În
timpul şi după absorbţie, acidul acetilsalicilic este transformat în principalul său metabolit activ, acidul
salicilic. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după 10-20 minute pentru acidul acetilsalicilic şi
respectiv, după 0,3-2 ore pentru acidul salicilic. Datorită filmului rezistent la acid al Aspenter 100 mg
9
comprimate gastrorezistente, substanţa activă nu este eliberată în stomac, doar în mediul alcalin al
intestinului. Prin urmare, absorbţia de acid acetilsalicilic este întârziată cu 3-6 ore după administrarea
comprimatelor gastrorezistente în comparaţie cu comprimatele simple.
Distribuţie
Atât acidul acetilsalicilic cât şi acidul salicilic se leagă extensiv de proteinele plasmatice şi sunt rapid
distribuite în întreg organismul. Acidul salicilic trece în laptele matern şi traversează placenta.
Eliminare
Acidul salicilic este eliminat în principal prin metabolizare hepatică. Metaboliţii săi sunt acidul saliciluric,
glucuronidul fenolic salicilic, glucuronidul salicilacil, acid gentisic, şi acid gentisuric.
Cinetica eliminării acidului salicilic depinde de doză, metabolizarea sa fiind limitată de capacitatea
enzimelor hepatice. Timpul de înjumătăţire prin eliminare variază între 2 şi 3 ore după doze mici până la
aproximativ 15 ore, la doze mari.
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul de siguranţă preclinică al acidului acetilsalicilic este bine documentat.
În studiile la animale cu salicilaţi, aceştia au cauzat leziuni renale la doze mari, dar nu şi alte leziuni
organice. Mutagenitatea acidului acetilsalicilic a fost intens studiată in vitro şi in vivo, şi nu a fost găsită
nicio dovadă pertinentă a potenţialului mutagent. Acelaşi lucru este valabil pentru studii de
carcinogenitate.
Salicilaţii au prezentat efecte teratogene în studiile la animale şi un număr de specii diferite. S-au raportat
tulburări de nidaţie, efecte embriotoxice şi fetotoxice şi tulburări ale capacităţii de învăţare ale puilor după
expunere prenatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 112
Amidon pregelatinizat
Acid stearic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Talc
Copolimer al acidului metacrilic cu acrilat de etil (1:1), (sub formă de dispersie 30%)
Citrat de trietil
Simeticonă emulsie (sub formă de dispersie apoasă 30%)
Oxid roșu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
10
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 3 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 8 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 6 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 12 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 7 comprimate gastrorezistente
Cutie cu 9 blistere din oPA-Al–PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9337/2016/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2016
