BINOSTO 70 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Binosto 70 mg comprimate efervescente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat efervescent conţine acid alendronic 70 mg sub formă de alendronat de sodiu trihidrat
91,37 mg.
Excipienţi: fiecare comprimat efervescent conţine sodiu 602,54 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat efervescent pentru soluție orală
Comprimate efervescente rotunde, plate, cu margini teşite, cu diametrul de 25 mm, de culoare albă sau
aproape albă. După dizolvare, soluția are un pH cuprins între 4,8 – 5,4.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteoporozei din post-menopauză. Binosto 70 mg reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de un comprimat efervescent de 70 mg o dată pe săptămână.
Pacientele trebuie instruite ca, în cazul în care omit administrarea unei doze de Binosto 70 mg, să utilizeze un
comprimat efervescent în dimineaţa imediat următoare, după ce îşi amintesc.
Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate efervescente în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la
administrarea unui comprimat efervescent o dată pe săptămână, aşa cum a fost iniţial programat, în ziua
aleasă de ele.
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi în cazul osteoporozei. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale Binosto pentru
fiecare pacientă în parte, în special după o perioadă de administrare de 5 ani sau mai mult.
Utilizare la copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea alendronatului de sodiu la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani,
deoarece există date insuficiente în legătură cu eficacitatea şi profilul de siguranţă în cazul osteoporozei la
copii şi adolescenţi (vezi, de asemenea, pct. 5.1).
Utilizare la pacientele vârstnice:
2
În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, în ceea ce priveşte eficacitatea sau profilul
de siguranţă ale alendronatului. De aceea, nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacientele vârstnice.
Utilizare în insuficienţa renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele care au o rată de filtrare glomerulară (RFG) mai mare de
35 ml/min. Utilizarea alendronatului nu este recomandată la pacientele cu insuficienţă renală, dacă rata de
filtrare glomerulară (RFG) este mai mică de 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în aceste cazuri.
Mod de administrare
Pentru a permite absorbţia corespunzătoare a alendronatului:
Binosto 70 mg trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de a bea
lichide sau de a utiliza alte medicamente, numai cu un pahar cu apă plată. Alte băuturi (inclusiv apa
minerală), alimentele şi unele medicamente sunt susceptibile de a reduce absorbţia alendronatului (vezi pct.
4.5).
Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac şi în acest fel reducerea riscului de iritaţii/reacţii
adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4):
Binosto 70 mg trebuie administrat numai dimineaţa, dizolvat într-un pahar pe jumătate plin cu apă
plată (nu mai puţin de 120 ml). Dizolvarea comprimatului în apă are drept rezultat o soluție tamponată
cu pH=4,8-5,4.Soluţia tamponată trebuie băută imediat ce efervescenţa s-a atenuat, iar comprimatul
efervescent s-a dizolvat complet şi s-a obţinut o soluţie tamponată limpede, incoloră, urmată de
ingestia a cel puţin 30 ml (o şesime dintr-un pahar) de apă plată. Poate fi băută o cantitate suplimentară
de apă plată.
Pacientele nu trebuie să înghită comprimatul efervescent nedizolvat, nu trebuie să mestece
comprimatul efervescent sau să permită dizolvarea comprimatului efervescent în gură, din
cauza riscului de ulceraţii orofaringiene (vezi pct. 4.4 și 4.8).
În cazul în care comprimatul nu se dizolvă complet, soluţia tamponată poate fi agitată până când
aceasta este limpede şi incoloră.
Pacientele nu trebuie să stea în poziţie culcată până vor lua prima masă a zilei, care trebuie să fie la cel
puţin 30 de minute de la administrarea soluției orale.
Pacientele nu trebuie să stea în poziţie culcată cel puţin 30 de minute după administrarea soluției orale.
Binosto 70 mg nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.
Binosto 70 mg poate fi administrat pacientelor care nu pot sau nu doresc să înghită comprimate.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D dacă aportul alimentar este
inadecvat (vezi pct. 4.4).
Binosto 70 mg nu a fost investigat în tratamentul osteoporozei induse de glucocorticoizi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la alendronat sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau
acalazia.
Incapacitate de a sta în picioare sau aşezat pe un scaun pentru cel puţin 30 de minute.
Hipocalcemie.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alendronatul poate determina iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior. Din cauza riscului
de agravare a unor boli preexistente, alendronatul trebuie administrat cu prudenţă la pacientele cu afecţiuni
active ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagie, afecţiuni ale esofagului, gastrită, duodenită,
ulcere sau în cazul celor cu afecţiuni gastro-intestinale severe, recente (1 an), cum sunt ulcer gastric,
hemoragii gastro-intestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior,
3
altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele cu esofag Barrett, medicii trebuie să ia în considerare
beneficiile şi riscurile potenţiale ale alendronatului pentru fiecare pacientă în parte.
La pacientele tratate cu alendronat au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (în unele cazuri
severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, eroziuni esofagiene sau ulcer esofagian, care, în
cazuri rare, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice semne
sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană, iar pacientele trebuie instruite să întrerupă
tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical, în cazul în care prezintă simptome de iritaţie
esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie sau durere retrosternală, arsuri retrosternale nou
apărute/agravate.
Riscul apariţiei reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează corect
indicaţiile de administrare a alendronatului şi/sau continuă administrarea alendronatului chiar şi după apariţia
simptomelor care indică iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere informaţii
complete despre modul de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese de către acestea (vezi pct. 4.2).
Pacientele trebuie informate că nerespectarea acestor instrucţiuni poate creşte riscul apariţiei afecţiunilor
esofagiene.
Cu toate că în studiile clinice extinse cu alendronat sub formă de comprimate nu a fost observat un risc
crescut, au fost raportate (după punerea pe piaţă) cazuri rare de ulcer gastric şi ulcer duodenal, unele dintre
ele severe şi cu complicaţii.
Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (incluzând
osteomielită), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm, trataţi cu o schemă terapeutică incluzând, în principal,
administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu
chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată, de asemenea, şi la pacientele cu
osteoporoză tratate cu bifosfonaţi administraţi oral.
Următorii factori de risc trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului unei persoane de a dezvolta
osteonecroză a maxilarului:
puterea bifosfonaţilor (cea mai mare este pentru acidul zoledronic), modul de administrare (vezi “Mod
de administrare”) şi doza cumulată
neoplasmul, chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii, fumatul
antecedentele de afecţiuni stomatologice, igiena orală precară, boala parodontală, procedurile
stomatologice invazive şi protezele dentare necorespunzătoare.
La pacientele cu sănătate dentară precară, o examinare dentară cu prevenţie stomatologică adecvată trebuie
luată în considerare înainte de începerea tratamentului cu bifo
sfonaţi.
Dacă este posibil, aceste paciente trebuie să evite procedurile stomatologice invazive, în timpul
tratamentului. La pacientele la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, o
intervenţie chirurgicală stomatologică poate exacerba această situaţie. Pentru pacientele care necesită
efectuarea unor proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea
tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.
Evaluarea clinică a medicului curant trebuie să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacientă, în funcţie
de raportul individual beneficiu/risc.
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, toate pacientele trebuie încurajate să păstreze o igienă orală adecvată,
să se prezinte la controale stomatologice de rutină şi să raporteze orice simptome orale, cum sunt mobilitate
dentară, durere sau umflături.
La pacientele tratate cu bifosfonaţi au fost raportate durere osoasă, articulară şi/sau musculară. În cadrul
experienţei după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau incapacitante (vezi pct. 4.8).
Debutul acestor simptome a variat de la o zi la câteva luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea
pacientelor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. La o subcategorie de paciente s-a produs o
recădere a simptomelor când au fost expuse la acelaşi medicament sau la alt bifosfonat.
4
Fracturi atipice ale femurului
În cazul tratamentului cu bifosfonaţi, au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi diafizare ale
femurului, în primul rând la pacientele aflate sub tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste
fracturi transversale sau oblic scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, începând chiar de sub
trohanterul mic şi până deasupra regiunii supracondiliene. Aceste fracturi apar după traumatisme minore sau
în absenţa unor traumatisme şi unele paciente resimt durere la nivelul coapsei sau zonei inghinale, adesea
asociată cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni sau luni înainte de apariţia unei
fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, femurul contralateral trebuie examinat
la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi, care au suferit o fractură de diafiză femurală. De asemenea, a fost raportată
o vindecare deficitară a acestor fracturi. În timpul evaluării pacientei, întreruperea tratamentului cu
bifosfonaţi la pacientele suspectate de a avea o fractură de femur atipică, trebuie luată în considerare, în
funcţie de raportul individual beneficiu/risc.
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi pacientele trebuie sfătuite să raporteze orice durere de coapsă, şold sau
în zona inghinală, iar fiecare pacientă cu astfel de simptome trebuie evaluată pentru o fractură incompletă a
femurului.
În timpul utilizării după punerea pe piaţă a alendronatului, rareori au fost raportate cazuri de reacţii cutanate
severe incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică.
Administrarea alendronatului nu este recomandată la pacientele cu insuficienţă renală, dacă RFG este mai
mică de 35 ml/min, (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea alendronatului de sodiu la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani,
deoarece există date insuficiente în legătură cu eficacitatea şi profilul de siguranţă în cazul osteoporozei la
copii şi adolescenţi (vezi, de asemenea, pct. 4.2 și 5.1).
Trebuie luate în considerare şi cauze de osteoporoză, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea sau
corticoterapia.
Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3.).
Alte tulburări ale metabolismului mineralelor (cum sunt deficitul de vitamina D şi hipoparatiroidia) trebuie,
de asemenea, tratate eficient înaintea iniţierii tratamentului cu Binosto. La pacientele aflate în aceste condiţii,
calcemia şi simptomele de hipocalcemie trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu Binosto 70 mg.
Având în vedere efectul pozitiv al alendronatului în creşterea mineralizării osoase, pot să apară scăderi ale
calcemiei şi fosfatemiei, în special la pacienţii cărora li se
administrează glucocorticoizi, la care absorbţia de
calciu poate fi scăzută. Acestea sunt, de obicei, uşoare şi asimptomatice. Totuşi, a fost raportată, în cazuri
rare, hipocalcemie simptomatică, ocazional severă şi care a apărut mai ales la pacientele aflate în condiţii
predispozante (de exemplu, hipoparatiroidie, deficit de vitamina D şi în caz de malabsorbţie a calciului).
Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în mod special, la pacientele tratate cu
glucocorticoizi.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu 26,2 mmol (sau 602,54 mg) pe doză. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacientele care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ingestia de alimente sau băuturi (incluzând apa minerală) în acelaşi timp sau administrarea concomitentă de
suplimente de calciu, antiacide sau alte medicamente cu administrare orală, poate afecta absorbţia
alendronatului. Ca urmare, pacientele trebuie să aştepte cel puţin 30 de minute de la administrarea
alendronatului, înainte de a utiliza alte medicamente pe cale orală (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
5
La persoanele sănătoase, administrarea orală de prednison (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a
determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii alendronatului administrat oral (o creştere
medie variind de la 20% la 44%).
Nu se anticipează interacţiuni clinic semnificative cu alte medicamente. În studiile clinice, un număr de
pacienţi a fost tratat cu estrogen (intravaginal, transdermic sau oral) concomitent cu alendronat. Niciun fel de
reacţii adverse nu au putut fi corelate cu acest tratament asociat.
Deoarece utilizarea AINS este asociată cu iritaţie gastro-intestinală, este necesară prudenţă în timpul utilizării
concomitente de alendronat.
Cu toate că nu au fost realizate alte studii specifice privind interacţiunile, în cadrul studiilor clinice,
alendronatul a fost administrat concomitent cu o mare varietate de alte medicamente prescrise frecvent, fără
nicio evidenţă a unor interacţiuni care să inducă reacţii adverse, clinic semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Există date insuficiente privind utilizarea alendronatului la
femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale sau dezvoltării post-natale. Alendronatul administrat la femelele gestante de şobolan a
determinat distocie, cauzată de hipocalcemie (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă alendronatul este eliminat în laptele matern uman. Conform indicaţiilor, alendronatul nu
trebuie administrat femeilor care alăptează.
Fertilitatea
Bifosfonaţii sunt încorporaţi în matricea osoasă, din care sunt eliberaţi treptat, pe o perioadă de ani.
Cantitatea de bifosfonaţi încorporată în oasele adulţilor, şi, prin urmare, cantitatea disponibilă pentru
eliberarea în circulaţia sistemică, este legată direct de doza şi durata de utilizare a bifosfonaţilor (vezi pct.
5.2). Nu există date privind riscul fetal la om. Cu toate acestea, există un risc teoretic de afectare a fătului,
predominant scheletică, în cazul în care femeia rămâne gravidă după finalizarea unui ciclu de tratament cu
bifosfonaţi. Nu a fost studiat impactul variabilelor, cum sunt timpul scurs între încetarea tratamentului cu
bifosfonaţi şi concepţie, tipul de bifosfonaţi utilizaţi, calea de administrare (intravenos versus oral) asupra
riscului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, unele reacţii adverse raportate pentru alendronat pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile individuale la alendronat pot varia (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Profilul global de siguranţă pentru alendronat 70 mg, un comprimat pe săptămână (n=519) şi alendronat 10
mg/zi (n=370), obţinut după un studiu de 1 an realizat la femei în post-menopauză, a fost similar.
În două studii cu durata de trei ani, cu un protocol aproape identic, efectuate la femei în post-menopauză
(alendronat 10 mg: n=196; placebo: n=397) profilurile de siguranţă globale pentru alendronat 10 mg zilnic şi
placebo au fost similare.
Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabil sau
categoric determinate de către medicament şi care au apărut în procente ≥ 1% în grupul de tratament în
cadrul studiilor cu durata de 1 an sau în procente ≥ 1% dintre pacientele tratate cu alendronat 10 mg/zi şi cu o
incidenţă mai mare decât la pacientele la care s-a administrat placebo, în studiile cu durata de trei ani:
6
Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani
Alendronat
O dată pe
săptămână
70 mg
(n=519)
% Alendronat
10 mg/zi
(n=370)
% Alendronat
10mg/zi
(n=196)
% Placebo
(n=397)
%
Tulburări
gastro-intestinale
Durere abdominală 3.7 3.0 6.6 4.8
Dispepsie 2.7 2.2 3.6 3.5
Regurgitaţie acidă 1.9 2.4 2.0 4.3
Greaţă 1.9 2.4 3.6 4.0
Distensie abdominală 1.0 1.4 1.0 0.8
Constipaţie 0.8 1.6 3.1 1.8
Diaree 0.6 0.5 3.1 1.8
Disfagie 0.4 0.5 1.0 0.0
Flatulenţă 0.4 1.6 2.6 0.5
Gastrită 0.2 1.1 0.5 1.3
Ulcer gastric 0.0 1.1 0.0 0.0
Ulcer esofagian 0.0 0.0 1.5 0.0
Tulburări
musculo-scheletice
Durere musculo-
scheletică (oase,
muşchi sau articulaţii) 2.9 3.2 4.1 2.5
Crampe musculare 0.2 1.1 0.0 1.0
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee 0.4 0.3 2.6 1.5
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă a comprimatelor
cu administrare orală ce conțin alendronat:
Reacţii adverse
Foarte frecvente
(1/10) Frecvente
(≥ 1/100 şi
< 1/10) Mai puţin frecvente
(>1/1000 şi 1/10000 şi
<1/1000)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate,
incluzând urticarie şi
angioedem
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hipocalcemie
simptomatică, adesea
asociată cu condiţii
predispozante
#
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee, ameţeli§ Disgeuzie§
Tulburări Inflamaţie oculară
7
oculare (uveite, sclerite,
episclerite)
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij§
‡Tulburări
gastro-
intestinale Durere abdominală,
dispepsie,
constipaţie, diaree,
flatulenţă, ulcer
esofagian*,
disfagie*, distensie
abdominală,
regurgitaţie acidă Greaţă, vărsături,
gastrită, esofagită*,
eroziuni esofagiene*,
melenă
§ Stricturi esofagiene*,
ulceraţii
orofaringiene*,
perforaţii, ulceraţii şi
hemoragii ale
tractului gastro-
intestinal superior
#
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Alopecie§, prurit§ Erupţii cutanate
tranzitorii, eritem Erupţii cutanate
tranzitorii cu
fotosensibilitate,
reacţii cutanate
severe, incluzând
sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza
epidermică toxică
+
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri musculo-
scheletice (os,
muşchi sau
articulaţii), care
sunt uneori
severe
#§ Umflare a
articulaţiilor
§ Fracturi atipice
subtrohanteriene şi
diafizare ale
femurului (reacţie
adversă la clasa
bifosfonaţilor)
#
Osteonecroză a
maxilarului
§+,
fracturi de stres la
nivelul porţiunii
proximale femurale
§+
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Astenie§,
Edem periferic§ Simptome tranzitorii
asemănătoare celor
din răspunsul din
faza acută (mialgie,
stare de rău şi,
rareori, febră), în
mod caracteristic
asociate iniţierii
tratamentului
§
#Vezi pct. 4.4 §Frecvenţa în cadrul studiilor clinice a fost asemănătoare între grupul căruia i s-a administrat medicamentul şi
grupul tratat cu placebo.
*Vezi pct. 4.2 şi 4.4
+Această reacţie adversă a fost identificată prin supraveghere post-autorizare. Frecvenţele rare au fost
estimate pe baza studiilor clinice relevante.
‡Aceste reacții adverse au fost associate cu forma farmaceutică comprimate și nu toate sunt sunt aplicabile pentru
Binosto 70 mg, care este administrat sub formă de soluție orală tamponată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
8
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
După supradozajul prin administrare orală pot să apară hipocalcemie, hipofosfatemie şi reacţii adverse ale
tractului gastro-intestinal superior, cum sunt disconfort gastric, pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer.
Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Trebuie
administrate lapte sau antiacide, pentru a fixa alendronatul. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu
trebuie induse vărsături şi pacienta trebuie menţinută în poziţie verticală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente care acţionează asupra structurii şi mineralizării osoase, bifosfonaţi,
Codul ATC: M05B A04
Substanţa activă din Binosto 70 mg, alendronatul de sodiu trihidrat, este un bifosfonat care inhibă resorbţia
osoasă osteoclastică, fără efecte directe asupra formării osoase.
Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs-urilor unde are loc
resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea osteoclastelor nu este afectată.
Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură normală.
Toxicitatea la nivelul esofagului asociată tratamentului cu alendronat este un efect plurifactorial care pare să
fie mediat cu precădere de iritațiile locale ale mucoasei esofagiene produse de particulele cristaline, efect
cunoscut sub denumirea de esofagită indusă medicamentos. Refluxul acid gastroesofagian poate constitui un
factor concomitent, deoarece antiacidele constituie tratamentul principal administrat după instalarea
esofagitei associate administrării de alendronat. Binosto 70 mg comprimate efervescente administrat sub
formă de soluție tamponată a fost conceput pentru a solubiliza complet alendronatul într-o soluție buvabilă
cu pH înalt și capacitate de neutralizare a acidității, pentru a reduce la minimum contactul particulelor de
alendronat cu mucoasa și pentru a preveni aciditatea stomacală crescută, diminuând astfel posibila afectare a
mucoasei în caz de reflux gastroesofagian. Vezi pct. 4.8 pentru date postautorizare din S.U.A.
Tratamentul osteoporozei post-menopauză
Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulaţiei
şoldului cu 2,5 deviaţii standard sub valoarea medie a unei populaţii tinere sănătoase sau ca prezenţa
unei fracturi anterioare de fragilitate, fără legătură cu DMO.
Echivalenţa terapeutică dintre alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână (n=519) şi alendronat 10
mg/zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric cu durata de 1 an, efectuat la femei în
postmenopauză, cu osteoporoză.
Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO la nivelul coloanei ve
rtebrale lombare, după un an, a fost de 5,1%
(interval de încredere 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat cu alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână
şi de 5,4% (interval de încredere 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu alendronat 10 mg/zi. Creşterea medie a
DMO la nivelul colului femural a fost de 2,3%, respectiv, 2,9%, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de
3,1% la grupul tratat cu alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână, respectiv la grupul tratat cu
alendronat 10 mg/zi. Creşterea densităţii minerale osoase la nivelul altor părţi ale scheletului a fost similară,
pentru ambele grupuri de tratament.
Efectele alendronatului asupra masei osoase şi incidenţei fracturilor la femeile în postmenopauză au fost
studiate în două studii de eficacitate iniţială, cu protocol identic (n=994) şi într-un studiu intervenţional
privind fracturile (SIF: n= 6,459).
9
În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu 10 mg alendronat pe zi comparativ cu grupul la care
s-a administrat placebo, creşterea densităţii minerale osoase (DMO), după 3 ani, a fost de 8,8%, 5,9% şi
7,8% la nivelul coloanei vertebrale, colului femural şi, respectiv, trohanterului. DMO la nivelul întregului
corp a crescut, de asemenea, semnificativ. S-a înregistrat o reducere cu 48% (3,2% la pacienţii trataţi cu
alendronat faţă de 6,2% la grupul la care s-a administrat placebo) a cazurilor de pacienţi trataţi cu alendronat
şi care au suferit una sau mai multe fracturi vertebrale faţă de cei la care s-a administrat placebo. În perioada
de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei
vertebrale şi trohanterului şi menţinerea DMO la nivelul colului femural şi al întregului corp.
Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat alendronat zilnic (5 mg/zi, timp
de 2 ani, şi 10 mg/zi pentru încă unul sau doi ani).
Studiul SIF 1: un studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2,027 pacienţi care suferiseră cel puţin o
fractură (tasare) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de alendronat a redus incidenţa fracturilor
noi de coloană vertebrală ≥ 1 cu 47% (alendronat 7,9% comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o
reducere statistic semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de
51%).
Studiul SIF 2: un studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4,432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără
fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost observată în analiza
subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a îndeplinit caracteristicele definiţiei
osteoporozei, detaliate mai sus), referitoare la incidenţa fracturilor de coloană ≥1 (2,9% comparativ cu 5,8%,
o reducere de 50%) şi la incidenţa fracturilor de şold (alendronat 1% comparativ cu placebo 2,2%, o reducere
de 56%).
Eficacitatea clinică a Binosto 70 mg comprimate efervescente pentru soluție orală
BC-118-07: Studiu clinic cu Binosto 70 mg care a inclus 12 femei, voluntari sănătoși. Acest studiu clinic a
evaluat golirea gastrică și pH-ul gastric după administrarea unui comprimat clasic și a Binosto 70 mg
comprimate efervescente, cu capacitate mare de tamponare. Soluția tamponată are potențial de îmbunătățire a
toleranței la nivel gastric. Ambele forme farmaceutice testate au trecut rapid prin esofag și nu au existat
diferențe semnificative din punct de vedere statistic sau fiziologic în timpii de golire gastrică.
Expunerea mucoasei la alendronat la un pH < 3 are effect iritant la nivelul țesutului gastroesofagian. Ingestia
unui comprimat clasic a dus la prezența alendronatului în stomac la un pH<3 în câteva minute de la
administrare. După administrarea Binosto 70 mg , valoarea pH-ului gastric a crescut în general la
aproximativ 5 și s-a menținut în platou timp de 30 de minute, d
upă care a scăzut treptat. Timpul necesar
pentru ca valoarea pH-ului să scadă sub 3 după ingestia medicamentului a fost semnificativ mai mare în
cazul administrării comprimatelor efervescente comparativ cu comprimatul clasic.
De aceea, Binosto 70 mg reduce la minimum posibilitatea expunerii esofagului (în cazul refluxului) și
stomacului la alendronat acid.
Rezultatele analizelor de laborator
În studiile clinice, au fost observate scăderi asimptomatice, uşoare şi tranzitorii ale calcemiei şi fosfatemiei la
aproximativ 18%, respectiv 10% dintre pacientele cărora li s-a administrat alendronat 10 mg/zi, faţă de
aproximativ 12%, respectiv 3% dintre cele la care s-a administrat placebo.
Totuşi, incidenţa scăderilor calcemiei la < 8.0 mg/dl (2.0 mmol/l) şi a fosfatemiei la ≤ 2.0 mg/dl (0.65
mmol/l) a fost similară la ambele grupe de tratament.
Copii şi adolescenţi
Alendronatul de sodiu a fost studiat pe un număr mic de pacienţi cu osteogeneză imperfecta, cu vârsta sub 18
ani. Rezultatele sunt insuficiente pentru a susţine utilizarea alendronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu
osteogeneză imperfectă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie
Comparativ cu o doză de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală medie a comprimatelor
de alendronat la femei a fost de 0,64%, pentru doze variind de la 5 la 70 mg, administrat după o noapte de
repaus alimentar şi cu 2 ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut cu un procent
estimativ de 0,46% şi 0,39%, atunci când alendronatul a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră
înainte de un mic dejun standard.
Biodisponibilitatea Binosto 70 mg comprimate efervescente este echivalentă cu cea a comprimatelor de
alendronat, dar variațiile individuale în ceea ce privește excreția (și, de aceea, în ceea ce privește absorbția)
sunt mai mici în cazul comprimatelor efervescente (CV 32,0 versus 42,1% excreție cumulativă în primele 48
ore, CV 37,5 versus 45,6% rată maxima de excreție).
Biodisponibilitatea a fost neglijabilă, indiferent dacă alendronatul a fost administrat împreună cu alimente
sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă de alendronat cu cafea sau suc
de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%.
Distribuţie
Studiile efectuate la şobolani au arătat că alendronatul este distribuit iniţial către ţesuturile moi după
administrarea intravenoasă a 1 mg/kg, dar este apoi rapid redistribuit către schelet sau excretat în urină. La
om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exclusiv în oase, este de cel puţin 28 litri.
Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după administrarea orală de doze terapeutice, sunt prea mici
pentru detectarea analitică (<5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.
Biotransformare
La animale sau la om, nu există nicio evidenţă a faptului că alendronatul este metabolizat.
Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze unice de alendronat (14C), aproximativ 50% din radioactivitate
a fost excretată în urină, în timp de 72 ore, şi numai o cantitate mică de substanţă marcată radioactiv sau
chiar deloc a fost recuperată în materiile fecale. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg,
clearance-ul renal al alendronatului a fost de 71 ml/min şi clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min.
Concentraţiile plasmatice au scăzut cu mai mult de 95%, în timpul următoarelor 6 ore de la administrarea
intravenoasă. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat să depăşească zece ani,
reflectând eliberarea alendronatului de la nivelul scheletului. La şobolan, alendronatul nu se excretă prin
mecanismele de transport acide sau bazice de la nivel renal şi, de aceea, se presupune că, la om, nu interferă
cu eliminarea altor medicamente prin aceste mecanisme.
Grupuri speciale de pacienţi
Studiile preclinice au arătat că medicamentul care nu este depozitat în oase este rapid excretat în urină. La
animale, nu s-a evidenţiat saturaţia captării la nivel osos, du
pă administrarea intravenoasă cronică de doze
cumulative, de până la 35 mg/kg. Deşi nu există date clinice disponibile, se presupune că, similar cu
rezultatele obţinute la animale, eliminarea renală a alendronatului este redusă la pacienţii cu insuficienţă
renală. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală, este posibilă o acumulare mai mare a alendronatului în
oase (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul
carcinogen.
Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu alendronat în timpul gestaţiei este asociat
cu distocie în timpul parturiţiei, în relaţie cu hipocalcemia.
La fetuşii femelelor de şobolan, cărora li s-au administrat doze mari de alendronat în timpul gestaţiei, s-a
demonstrat o incidenţa crescută a osificării incomplete. La om, relevanţa acestor constatări nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
11
6.1 Lista excipienţilor
Dihidrogenocitrat de sodiu
Acid citric anhidru
Bicarbonat de sodiu
Carbonat de sodiu anhidru
Aromă de căpşuni [Maltodextrină (porumb), gumă arabică, propilenglicol, substanţe aromatizante identice
celor naturale]
Acesulfam de potasiu
Sucraloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele efervescente sunt disponibile în benzi compozit (hârtie/polietilenă/aluminium/Zn-ionomer), cu
câte 2 comprimate efervescente ambalate individual pe fiecare bandă.
Mărimi de ambalaj : 4, 12 sau 24 comprimate efervescente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
După dizolvare soluţia este limpede şi incoloră.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GALENICA SA
4 Eleftherias Str., 145 64 Kifisia, Grecia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4563/2012/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
12
Septembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Binosto 70 mg comprimate efervescente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat efervescent conţine acid alendronic 70 mg sub formă de alendronat de sodiu trihidrat
91,37 mg.
Excipienţi: fiecare comprimat efervescent conţine sodiu 602,54 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat efervescent pentru soluție orală
Comprimate efervescente rotunde, plate, cu margini teşite, cu diametrul de 25 mm, de culoare albă sau
aproape albă. După dizolvare, soluția are un pH cuprins între 4,8 – 5,4.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteoporozei din post-menopauză. Binosto 70 mg reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de un comprimat efervescent de 70 mg o dată pe săptămână.
Pacientele trebuie instruite ca, în cazul în care omit administrarea unei doze de Binosto 70 mg, să utilizeze un
comprimat efervescent în dimineaţa imediat următoare, după ce îşi amintesc.
Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate efervescente în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la
administrarea unui comprimat efervescent o dată pe săptămână, aşa cum a fost iniţial programat, în ziua
aleasă de ele.
Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi în cazul osteoporozei. Necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale Binosto pentru
fiecare pacientă în parte, în special după o perioadă de administrare de 5 ani sau mai mult.
Utilizare la copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea alendronatului de sodiu la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani,
deoarece există date insuficiente în legătură cu eficacitatea şi profilul de siguranţă în cazul osteoporozei la
copii şi adolescenţi (vezi, de asemenea, pct. 5.1).
Utilizare la pacientele vârstnice:
2
În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, în ceea ce priveşte eficacitatea sau profilul
de siguranţă ale alendronatului. De aceea, nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacientele vârstnice.
Utilizare în insuficienţa renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele care au o rată de filtrare glomerulară (RFG) mai mare de
35 ml/min. Utilizarea alendronatului nu este recomandată la pacientele cu insuficienţă renală, dacă rata de
filtrare glomerulară (RFG) este mai mică de 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în aceste cazuri.
Mod de administrare
Pentru a permite absorbţia corespunzătoare a alendronatului:
Binosto 70 mg trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de a bea
lichide sau de a utiliza alte medicamente, numai cu un pahar cu apă plată. Alte băuturi (inclusiv apa
minerală), alimentele şi unele medicamente sunt susceptibile de a reduce absorbţia alendronatului (vezi pct.
4.5).
Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac şi în acest fel reducerea riscului de iritaţii/reacţii
adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4):
Binosto 70 mg trebuie administrat numai dimineaţa, dizolvat într-un pahar pe jumătate plin cu apă
plată (nu mai puţin de 120 ml). Dizolvarea comprimatului în apă are drept rezultat o soluție tamponată
cu pH=4,8-5,4.Soluţia tamponată trebuie băută imediat ce efervescenţa s-a atenuat, iar comprimatul
efervescent s-a dizolvat complet şi s-a obţinut o soluţie tamponată limpede, incoloră, urmată de
ingestia a cel puţin 30 ml (o şesime dintr-un pahar) de apă plată. Poate fi băută o cantitate suplimentară
de apă plată.
Pacientele nu trebuie să înghită comprimatul efervescent nedizolvat, nu trebuie să mestece
comprimatul efervescent sau să permită dizolvarea comprimatului efervescent în gură, din
cauza riscului de ulceraţii orofaringiene (vezi pct. 4.4 și 4.8).
În cazul în care comprimatul nu se dizolvă complet, soluţia tamponată poate fi agitată până când
aceasta este limpede şi incoloră.
Pacientele nu trebuie să stea în poziţie culcată până vor lua prima masă a zilei, care trebuie să fie la cel
puţin 30 de minute de la administrarea soluției orale.
Pacientele nu trebuie să stea în poziţie culcată cel puţin 30 de minute după administrarea soluției orale.
Binosto 70 mg nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.
Binosto 70 mg poate fi administrat pacientelor care nu pot sau nu doresc să înghită comprimate.
Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D dacă aportul alimentar este
inadecvat (vezi pct. 4.4).
Binosto 70 mg nu a fost investigat în tratamentul osteoporozei induse de glucocorticoizi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la alendronat sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau
acalazia.
Incapacitate de a sta în picioare sau aşezat pe un scaun pentru cel puţin 30 de minute.
Hipocalcemie.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alendronatul poate determina iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior. Din cauza riscului
de agravare a unor boli preexistente, alendronatul trebuie administrat cu prudenţă la pacientele cu afecţiuni
active ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagie, afecţiuni ale esofagului, gastrită, duodenită,
ulcere sau în cazul celor cu afecţiuni gastro-intestinale severe, recente (1 an), cum sunt ulcer gastric,
hemoragii gastro-intestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior,
3
altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele cu esofag Barrett, medicii trebuie să ia în considerare
beneficiile şi riscurile potenţiale ale alendronatului pentru fiecare pacientă în parte.
La pacientele tratate cu alendronat au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (în unele cazuri
severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, eroziuni esofagiene sau ulcer esofagian, care, în
cazuri rare, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice semne
sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană, iar pacientele trebuie instruite să întrerupă
tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical, în cazul în care prezintă simptome de iritaţie
esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie sau durere retrosternală, arsuri retrosternale nou
apărute/agravate.
Riscul apariţiei reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează corect
indicaţiile de administrare a alendronatului şi/sau continuă administrarea alendronatului chiar şi după apariţia
simptomelor care indică iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere informaţii
complete despre modul de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese de către acestea (vezi pct. 4.2).
Pacientele trebuie informate că nerespectarea acestor instrucţiuni poate creşte riscul apariţiei afecţiunilor
esofagiene.
Cu toate că în studiile clinice extinse cu alendronat sub formă de comprimate nu a fost observat un risc
crescut, au fost raportate (după punerea pe piaţă) cazuri rare de ulcer gastric şi ulcer duodenal, unele dintre
ele severe şi cu complicaţii.
Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (incluzând
osteomielită), a fost raportată la pacienţii cu neoplasm, trataţi cu o schemă terapeutică incluzând, în principal,
administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu
chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată, de asemenea, şi la pacientele cu
osteoporoză tratate cu bifosfonaţi administraţi oral.
Următorii factori de risc trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului unei persoane de a dezvolta
osteonecroză a maxilarului:
puterea bifosfonaţilor (cea mai mare este pentru acidul zoledronic), modul de administrare (vezi “Mod
de administrare”) şi doza cumulată
neoplasmul, chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii, fumatul
antecedentele de afecţiuni stomatologice, igiena orală precară, boala parodontală, procedurile
stomatologice invazive şi protezele dentare necorespunzătoare.
La pacientele cu sănătate dentară precară, o examinare dentară cu prevenţie stomatologică adecvată trebuie
luată în considerare înainte de începerea tratamentului cu bifo
sfonaţi.
Dacă este posibil, aceste paciente trebuie să evite procedurile stomatologice invazive, în timpul
tratamentului. La pacientele la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, o
intervenţie chirurgicală stomatologică poate exacerba această situaţie. Pentru pacientele care necesită
efectuarea unor proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea
tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.
Evaluarea clinică a medicului curant trebuie să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacientă, în funcţie
de raportul individual beneficiu/risc.
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, toate pacientele trebuie încurajate să păstreze o igienă orală adecvată,
să se prezinte la controale stomatologice de rutină şi să raporteze orice simptome orale, cum sunt mobilitate
dentară, durere sau umflături.
La pacientele tratate cu bifosfonaţi au fost raportate durere osoasă, articulară şi/sau musculară. În cadrul
experienţei după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau incapacitante (vezi pct. 4.8).
Debutul acestor simptome a variat de la o zi la câteva luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea
pacientelor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. La o subcategorie de paciente s-a produs o
recădere a simptomelor când au fost expuse la acelaşi medicament sau la alt bifosfonat.
4
Fracturi atipice ale femurului
În cazul tratamentului cu bifosfonaţi, au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi diafizare ale
femurului, în primul rând la pacientele aflate sub tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste
fracturi transversale sau oblic scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, începând chiar de sub
trohanterul mic şi până deasupra regiunii supracondiliene. Aceste fracturi apar după traumatisme minore sau
în absenţa unor traumatisme şi unele paciente resimt durere la nivelul coapsei sau zonei inghinale, adesea
asociată cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni sau luni înainte de apariţia unei
fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, femurul contralateral trebuie examinat
la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi, care au suferit o fractură de diafiză femurală. De asemenea, a fost raportată
o vindecare deficitară a acestor fracturi. În timpul evaluării pacientei, întreruperea tratamentului cu
bifosfonaţi la pacientele suspectate de a avea o fractură de femur atipică, trebuie luată în considerare, în
funcţie de raportul individual beneficiu/risc.
În timpul tratamentului cu bifosfonaţi pacientele trebuie sfătuite să raporteze orice durere de coapsă, şold sau
în zona inghinală, iar fiecare pacientă cu astfel de simptome trebuie evaluată pentru o fractură incompletă a
femurului.
În timpul utilizării după punerea pe piaţă a alendronatului, rareori au fost raportate cazuri de reacţii cutanate
severe incluzând sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică.
Administrarea alendronatului nu este recomandată la pacientele cu insuficienţă renală, dacă RFG este mai
mică de 35 ml/min, (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea alendronatului de sodiu la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani,
deoarece există date insuficiente în legătură cu eficacitatea şi profilul de siguranţă în cazul osteoporozei la
copii şi adolescenţi (vezi, de asemenea, pct. 4.2 și 5.1).
Trebuie luate în considerare şi cauze de osteoporoză, altele decât deficitul de estrogeni şi îmbătrânirea sau
corticoterapia.
Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3.).
Alte tulburări ale metabolismului mineralelor (cum sunt deficitul de vitamina D şi hipoparatiroidia) trebuie,
de asemenea, tratate eficient înaintea iniţierii tratamentului cu Binosto. La pacientele aflate în aceste condiţii,
calcemia şi simptomele de hipocalcemie trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu Binosto 70 mg.
Având în vedere efectul pozitiv al alendronatului în creşterea mineralizării osoase, pot să apară scăderi ale
calcemiei şi fosfatemiei, în special la pacienţii cărora li se
administrează glucocorticoizi, la care absorbţia de
calciu poate fi scăzută. Acestea sunt, de obicei, uşoare şi asimptomatice. Totuşi, a fost raportată, în cazuri
rare, hipocalcemie simptomatică, ocazional severă şi care a apărut mai ales la pacientele aflate în condiţii
predispozante (de exemplu, hipoparatiroidie, deficit de vitamina D şi în caz de malabsorbţie a calciului).
Asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în mod special, la pacientele tratate cu
glucocorticoizi.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu 26,2 mmol (sau 602,54 mg) pe doză. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacientele care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ingestia de alimente sau băuturi (incluzând apa minerală) în acelaşi timp sau administrarea concomitentă de
suplimente de calciu, antiacide sau alte medicamente cu administrare orală, poate afecta absorbţia
alendronatului. Ca urmare, pacientele trebuie să aştepte cel puţin 30 de minute de la administrarea
alendronatului, înainte de a utiliza alte medicamente pe cale orală (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
5
La persoanele sănătoase, administrarea orală de prednison (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a
determinat o modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii alendronatului administrat oral (o creştere
medie variind de la 20% la 44%).
Nu se anticipează interacţiuni clinic semnificative cu alte medicamente. În studiile clinice, un număr de
pacienţi a fost tratat cu estrogen (intravaginal, transdermic sau oral) concomitent cu alendronat. Niciun fel de
reacţii adverse nu au putut fi corelate cu acest tratament asociat.
Deoarece utilizarea AINS este asociată cu iritaţie gastro-intestinală, este necesară prudenţă în timpul utilizării
concomitente de alendronat.
Cu toate că nu au fost realizate alte studii specifice privind interacţiunile, în cadrul studiilor clinice,
alendronatul a fost administrat concomitent cu o mare varietate de alte medicamente prescrise frecvent, fără
nicio evidenţă a unor interacţiuni care să inducă reacţii adverse, clinic semnificative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Există date insuficiente privind utilizarea alendronatului la
femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu indică efecte dăunătoare directe asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale sau dezvoltării post-natale. Alendronatul administrat la femelele gestante de şobolan a
determinat distocie, cauzată de hipocalcemie (vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă alendronatul este eliminat în laptele matern uman. Conform indicaţiilor, alendronatul nu
trebuie administrat femeilor care alăptează.
Fertilitatea
Bifosfonaţii sunt încorporaţi în matricea osoasă, din care sunt eliberaţi treptat, pe o perioadă de ani.
Cantitatea de bifosfonaţi încorporată în oasele adulţilor, şi, prin urmare, cantitatea disponibilă pentru
eliberarea în circulaţia sistemică, este legată direct de doza şi durata de utilizare a bifosfonaţilor (vezi pct.
5.2). Nu există date privind riscul fetal la om. Cu toate acestea, există un risc teoretic de afectare a fătului,
predominant scheletică, în cazul în care femeia rămâne gravidă după finalizarea unui ciclu de tratament cu
bifosfonaţi. Nu a fost studiat impactul variabilelor, cum sunt timpul scurs între încetarea tratamentului cu
bifosfonaţi şi concepţie, tipul de bifosfonaţi utilizaţi, calea de administrare (intravenos versus oral) asupra
riscului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, unele reacţii adverse raportate pentru alendronat pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile individuale la alendronat pot varia (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Profilul global de siguranţă pentru alendronat 70 mg, un comprimat pe săptămână (n=519) şi alendronat 10
mg/zi (n=370), obţinut după un studiu de 1 an realizat la femei în post-menopauză, a fost similar.
În două studii cu durata de trei ani, cu un protocol aproape identic, efectuate la femei în post-menopauză
(alendronat 10 mg: n=196; placebo: n=397) profilurile de siguranţă globale pentru alendronat 10 mg zilnic şi
placebo au fost similare.
Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabil sau
categoric determinate de către medicament şi care au apărut în procente ≥ 1% în grupul de tratament în
cadrul studiilor cu durata de 1 an sau în procente ≥ 1% dintre pacientele tratate cu alendronat 10 mg/zi şi cu o
incidenţă mai mare decât la pacientele la care s-a administrat placebo, în studiile cu durata de trei ani:
6
Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani
Alendronat
O dată pe
săptămână
70 mg
(n=519)
% Alendronat
10 mg/zi
(n=370)
% Alendronat
10mg/zi
(n=196)
% Placebo
(n=397)
%
Tulburări
gastro-intestinale
Durere abdominală 3.7 3.0 6.6 4.8
Dispepsie 2.7 2.2 3.6 3.5
Regurgitaţie acidă 1.9 2.4 2.0 4.3
Greaţă 1.9 2.4 3.6 4.0
Distensie abdominală 1.0 1.4 1.0 0.8
Constipaţie 0.8 1.6 3.1 1.8
Diaree 0.6 0.5 3.1 1.8
Disfagie 0.4 0.5 1.0 0.0
Flatulenţă 0.4 1.6 2.6 0.5
Gastrită 0.2 1.1 0.5 1.3
Ulcer gastric 0.0 1.1 0.0 0.0
Ulcer esofagian 0.0 0.0 1.5 0.0
Tulburări
musculo-scheletice
Durere musculo-
scheletică (oase,
muşchi sau articulaţii) 2.9 3.2 4.1 2.5
Crampe musculare 0.2 1.1 0.0 1.0
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee 0.4 0.3 2.6 1.5
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice şi/sau după punerea pe piaţă a comprimatelor
cu administrare orală ce conțin alendronat:
Reacţii adverse
Foarte frecvente
(1/10) Frecvente
(≥ 1/100 şi
< 1/10) Mai puţin frecvente
(>1/1000 şi 1/10000 şi
<1/1000)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate,
incluzând urticarie şi
angioedem
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hipocalcemie
simptomatică, adesea
asociată cu condiţii
predispozante
#
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee, ameţeli§ Disgeuzie§
Tulburări Inflamaţie oculară
7
oculare (uveite, sclerite,
episclerite)
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij§
‡Tulburări
gastro-
intestinale Durere abdominală,
dispepsie,
constipaţie, diaree,
flatulenţă, ulcer
esofagian*,
disfagie*, distensie
abdominală,
regurgitaţie acidă Greaţă, vărsături,
gastrită, esofagită*,
eroziuni esofagiene*,
melenă
§ Stricturi esofagiene*,
ulceraţii
orofaringiene*,
perforaţii, ulceraţii şi
hemoragii ale
tractului gastro-
intestinal superior
#
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Alopecie§, prurit§ Erupţii cutanate
tranzitorii, eritem Erupţii cutanate
tranzitorii cu
fotosensibilitate,
reacţii cutanate
severe, incluzând
sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza
epidermică toxică
+
Afecţiuni
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri musculo-
scheletice (os,
muşchi sau
articulaţii), care
sunt uneori
severe
#§ Umflare a
articulaţiilor
§ Fracturi atipice
subtrohanteriene şi
diafizare ale
femurului (reacţie
adversă la clasa
bifosfonaţilor)
#
Osteonecroză a
maxilarului
§+,
fracturi de stres la
nivelul porţiunii
proximale femurale
§+
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Astenie§,
Edem periferic§ Simptome tranzitorii
asemănătoare celor
din răspunsul din
faza acută (mialgie,
stare de rău şi,
rareori, febră), în
mod caracteristic
asociate iniţierii
tratamentului
§
#Vezi pct. 4.4 §Frecvenţa în cadrul studiilor clinice a fost asemănătoare între grupul căruia i s-a administrat medicamentul şi
grupul tratat cu placebo.
*Vezi pct. 4.2 şi 4.4
+Această reacţie adversă a fost identificată prin supraveghere post-autorizare. Frecvenţele rare au fost
estimate pe baza studiilor clinice relevante.
‡Aceste reacții adverse au fost associate cu forma farmaceutică comprimate și nu toate sunt sunt aplicabile pentru
Binosto 70 mg, care este administrat sub formă de soluție orală tamponată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
8
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
După supradozajul prin administrare orală pot să apară hipocalcemie, hipofosfatemie şi reacţii adverse ale
tractului gastro-intestinal superior, cum sunt disconfort gastric, pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer.
Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Trebuie
administrate lapte sau antiacide, pentru a fixa alendronatul. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu
trebuie induse vărsături şi pacienta trebuie menţinută în poziţie verticală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente care acţionează asupra structurii şi mineralizării osoase, bifosfonaţi,
Codul ATC: M05B A04
Substanţa activă din Binosto 70 mg, alendronatul de sodiu trihidrat, este un bifosfonat care inhibă resorbţia
osoasă osteoclastică, fără efecte directe asupra formării osoase.
Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs-urilor unde are loc
resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea osteoclastelor nu este afectată.
Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură normală.
Toxicitatea la nivelul esofagului asociată tratamentului cu alendronat este un efect plurifactorial care pare să
fie mediat cu precădere de iritațiile locale ale mucoasei esofagiene produse de particulele cristaline, efect
cunoscut sub denumirea de esofagită indusă medicamentos. Refluxul acid gastroesofagian poate constitui un
factor concomitent, deoarece antiacidele constituie tratamentul principal administrat după instalarea
esofagitei associate administrării de alendronat. Binosto 70 mg comprimate efervescente administrat sub
formă de soluție tamponată a fost conceput pentru a solubiliza complet alendronatul într-o soluție buvabilă
cu pH înalt și capacitate de neutralizare a acidității, pentru a reduce la minimum contactul particulelor de
alendronat cu mucoasa și pentru a preveni aciditatea stomacală crescută, diminuând astfel posibila afectare a
mucoasei în caz de reflux gastroesofagian. Vezi pct. 4.8 pentru date postautorizare din S.U.A.
Tratamentul osteoporozei post-menopauză
Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulaţiei
şoldului cu 2,5 deviaţii standard sub valoarea medie a unei populaţii tinere sănătoase sau ca prezenţa
unei fracturi anterioare de fragilitate, fără legătură cu DMO.
Echivalenţa terapeutică dintre alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână (n=519) şi alendronat 10
mg/zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric cu durata de 1 an, efectuat la femei în
postmenopauză, cu osteoporoză.
Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO la nivelul coloanei ve
rtebrale lombare, după un an, a fost de 5,1%
(interval de încredere 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat cu alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână
şi de 5,4% (interval de încredere 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu alendronat 10 mg/zi. Creşterea medie a
DMO la nivelul colului femural a fost de 2,3%, respectiv, 2,9%, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de
3,1% la grupul tratat cu alendronat 70 mg administrat o dată pe săptămână, respectiv la grupul tratat cu
alendronat 10 mg/zi. Creşterea densităţii minerale osoase la nivelul altor părţi ale scheletului a fost similară,
pentru ambele grupuri de tratament.
Efectele alendronatului asupra masei osoase şi incidenţei fracturilor la femeile în postmenopauză au fost
studiate în două studii de eficacitate iniţială, cu protocol identic (n=994) şi într-un studiu intervenţional
privind fracturile (SIF: n= 6,459).
9
În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu 10 mg alendronat pe zi comparativ cu grupul la care
s-a administrat placebo, creşterea densităţii minerale osoase (DMO), după 3 ani, a fost de 8,8%, 5,9% şi
7,8% la nivelul coloanei vertebrale, colului femural şi, respectiv, trohanterului. DMO la nivelul întregului
corp a crescut, de asemenea, semnificativ. S-a înregistrat o reducere cu 48% (3,2% la pacienţii trataţi cu
alendronat faţă de 6,2% la grupul la care s-a administrat placebo) a cazurilor de pacienţi trataţi cu alendronat
şi care au suferit una sau mai multe fracturi vertebrale faţă de cei la care s-a administrat placebo. În perioada
de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei
vertebrale şi trohanterului şi menţinerea DMO la nivelul colului femural şi al întregului corp.
Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat alendronat zilnic (5 mg/zi, timp
de 2 ani, şi 10 mg/zi pentru încă unul sau doi ani).
Studiul SIF 1: un studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2,027 pacienţi care suferiseră cel puţin o
fractură (tasare) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de alendronat a redus incidenţa fracturilor
noi de coloană vertebrală ≥ 1 cu 47% (alendronat 7,9% comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o
reducere statistic semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de
51%).
Studiul SIF 2: un studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4,432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără
fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, o diferenţă semnificativă a fost observată în analiza
subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a îndeplinit caracteristicele definiţiei
osteoporozei, detaliate mai sus), referitoare la incidenţa fracturilor de coloană ≥1 (2,9% comparativ cu 5,8%,
o reducere de 50%) şi la incidenţa fracturilor de şold (alendronat 1% comparativ cu placebo 2,2%, o reducere
de 56%).
Eficacitatea clinică a Binosto 70 mg comprimate efervescente pentru soluție orală
BC-118-07: Studiu clinic cu Binosto 70 mg care a inclus 12 femei, voluntari sănătoși. Acest studiu clinic a
evaluat golirea gastrică și pH-ul gastric după administrarea unui comprimat clasic și a Binosto 70 mg
comprimate efervescente, cu capacitate mare de tamponare. Soluția tamponată are potențial de îmbunătățire a
toleranței la nivel gastric. Ambele forme farmaceutice testate au trecut rapid prin esofag și nu au existat
diferențe semnificative din punct de vedere statistic sau fiziologic în timpii de golire gastrică.
Expunerea mucoasei la alendronat la un pH < 3 are effect iritant la nivelul țesutului gastroesofagian. Ingestia
unui comprimat clasic a dus la prezența alendronatului în stomac la un pH<3 în câteva minute de la
administrare. După administrarea Binosto 70 mg , valoarea pH-ului gastric a crescut în general la
aproximativ 5 și s-a menținut în platou timp de 30 de minute, d
upă care a scăzut treptat. Timpul necesar
pentru ca valoarea pH-ului să scadă sub 3 după ingestia medicamentului a fost semnificativ mai mare în
cazul administrării comprimatelor efervescente comparativ cu comprimatul clasic.
De aceea, Binosto 70 mg reduce la minimum posibilitatea expunerii esofagului (în cazul refluxului) și
stomacului la alendronat acid.
Rezultatele analizelor de laborator
În studiile clinice, au fost observate scăderi asimptomatice, uşoare şi tranzitorii ale calcemiei şi fosfatemiei la
aproximativ 18%, respectiv 10% dintre pacientele cărora li s-a administrat alendronat 10 mg/zi, faţă de
aproximativ 12%, respectiv 3% dintre cele la care s-a administrat placebo.
Totuşi, incidenţa scăderilor calcemiei la < 8.0 mg/dl (2.0 mmol/l) şi a fosfatemiei la ≤ 2.0 mg/dl (0.65
mmol/l) a fost similară la ambele grupe de tratament.
Copii şi adolescenţi
Alendronatul de sodiu a fost studiat pe un număr mic de pacienţi cu osteogeneză imperfecta, cu vârsta sub 18
ani. Rezultatele sunt insuficiente pentru a susţine utilizarea alendronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu
osteogeneză imperfectă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie
Comparativ cu o doză de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală medie a comprimatelor
de alendronat la femei a fost de 0,64%, pentru doze variind de la 5 la 70 mg, administrat după o noapte de
repaus alimentar şi cu 2 ore înainte de un mic dejun standard. Biodisponibilitatea a scăzut cu un procent
estimativ de 0,46% şi 0,39%, atunci când alendronatul a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră
înainte de un mic dejun standard.
Biodisponibilitatea Binosto 70 mg comprimate efervescente este echivalentă cu cea a comprimatelor de
alendronat, dar variațiile individuale în ceea ce privește excreția (și, de aceea, în ceea ce privește absorbția)
sunt mai mici în cazul comprimatelor efervescente (CV 32,0 versus 42,1% excreție cumulativă în primele 48
ore, CV 37,5 versus 45,6% rată maxima de excreție).
Biodisponibilitatea a fost neglijabilă, indiferent dacă alendronatul a fost administrat împreună cu alimente
sau până la două ore după un mic dejun standard. Administrarea concomitentă de alendronat cu cafea sau suc
de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%.
Distribuţie
Studiile efectuate la şobolani au arătat că alendronatul este distribuit iniţial către ţesuturile moi după
administrarea intravenoasă a 1 mg/kg, dar este apoi rapid redistribuit către schelet sau excretat în urină. La
om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exclusiv în oase, este de cel puţin 28 litri.
Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după administrarea orală de doze terapeutice, sunt prea mici
pentru detectarea analitică (<5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.
Biotransformare
La animale sau la om, nu există nicio evidenţă a faptului că alendronatul este metabolizat.
Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze unice de alendronat (14C), aproximativ 50% din radioactivitate
a fost excretată în urină, în timp de 72 ore, şi numai o cantitate mică de substanţă marcată radioactiv sau
chiar deloc a fost recuperată în materiile fecale. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg,
clearance-ul renal al alendronatului a fost de 71 ml/min şi clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min.
Concentraţiile plasmatice au scăzut cu mai mult de 95%, în timpul următoarelor 6 ore de la administrarea
intravenoasă. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat să depăşească zece ani,
reflectând eliberarea alendronatului de la nivelul scheletului. La şobolan, alendronatul nu se excretă prin
mecanismele de transport acide sau bazice de la nivel renal şi, de aceea, se presupune că, la om, nu interferă
cu eliminarea altor medicamente prin aceste mecanisme.
Grupuri speciale de pacienţi
Studiile preclinice au arătat că medicamentul care nu este depozitat în oase este rapid excretat în urină. La
animale, nu s-a evidenţiat saturaţia captării la nivel osos, du
pă administrarea intravenoasă cronică de doze
cumulative, de până la 35 mg/kg. Deşi nu există date clinice disponibile, se presupune că, similar cu
rezultatele obţinute la animale, eliminarea renală a alendronatului este redusă la pacienţii cu insuficienţă
renală. De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală, este posibilă o acumulare mai mare a alendronatului în
oase (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul
carcinogen.
Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu alendronat în timpul gestaţiei este asociat
cu distocie în timpul parturiţiei, în relaţie cu hipocalcemia.
La fetuşii femelelor de şobolan, cărora li s-au administrat doze mari de alendronat în timpul gestaţiei, s-a
demonstrat o incidenţa crescută a osificării incomplete. La om, relevanţa acestor constatări nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
11
6.1 Lista excipienţilor
Dihidrogenocitrat de sodiu
Acid citric anhidru
Bicarbonat de sodiu
Carbonat de sodiu anhidru
Aromă de căpşuni [Maltodextrină (porumb), gumă arabică, propilenglicol, substanţe aromatizante identice
celor naturale]
Acesulfam de potasiu
Sucraloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele efervescente sunt disponibile în benzi compozit (hârtie/polietilenă/aluminium/Zn-ionomer), cu
câte 2 comprimate efervescente ambalate individual pe fiecare bandă.
Mărimi de ambalaj : 4, 12 sau 24 comprimate efervescente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
După dizolvare soluţia este limpede şi incoloră.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GALENICA SA
4 Eleftherias Str., 145 64 Kifisia, Grecia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4563/2012/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Aprilie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
12
Septembrie 2015
