ATIMOS 0,012mg/doza
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7657/2006/01 -02 -03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ATIMOS 0,012 mg/doză soluţie de inhalat presurizată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O doză conţine fumarat de formoterol dihidrat 0,012 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie de inhalat presurizată
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de lungă durată a astmului bronşic persistent, forme moderate şi severe, la pacienţi care
necesită tratament cu bronhodilatatoare în combinaţie cu tratament de lung ă durată cu medicamente
antiinflamatorii (inhalatoare şi/sau glucocorticoizi ).
Tratamentul cu glucocorticoizi trebuie continuat în mod regulat .
Atimos nu trebuie utilizat ca tratament primar al astmului.
Atimos este indicat in tratamentul regulat al afe ctiunilor obstructive reversibile ale cailor respiratorii la
pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă , unde este necesara terapia cu bronhodilatator.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele recomandate se stabilesc în funcţie de gradul de severi tate a bolii.
Următoarele doze sunt recomandate pentru adulţi, vârstnici şi adolescenţi în vârstă de peste 12 ani:
Astm
Adulţi şi adolescenţi peste 12 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi). În cazuri severe, până la
maxim două prize dimineaţa şi două seara (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Doza maximă zilnică este de 4 prize (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Bronhopneumopatie cronică obstructivă
Adulţi peste 18 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Pacienţii nu trebuie să folosească inhalatorul mai mult de 3 luni de la data eliberării din farmacie. ( a
se vedea secţiunea 6.4.)
2
Deşi Atimos are o acţiune rapidă, bronhodilatatorele cu acţiune pe termen lung trebuie administrate
pentru menţinerea beneficiului terapeutic.
Atimos nu este destinat ameliorării atacurilor acute de astm.
În cazul unui atac acut, trebuie utilizat un beta -adrenergic cu acţiune rapidă.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu întrerupă sau să s chimbe tratamentul cu steroizi atunci când se
introduce Atimos.
Dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă doza recomandată de Atimos nu este suficientă,
aceasta este dovada înrăutăţirii stării clinice a pacientului.
Afecţiuni renale şi hepatice
N u există motive teoretice care să sugereze că este necesară ajustarea dozelor de Atimos la pacienţii cu
afecţiuni renale şi hepatice, oricum nu există date clinice pentru utilizarea la acest grup de pacienţi.
Instrucţiuni de utilizare
Pentru a asigura o administrare corectă a medicamentului, pacienţii trebuie să fie instruiţi în legătură
cu modul de utilizare corect a inhalatorului de către medic sau personalul medical.
Înainte de prima utilizare a inhalatorului sau după 3 sau mai multe zile de nefolosire , trebuie eliberată
o doză în aer pentru a asigura funcţionarea corectă a inhalatorului. Pacienţii trebuie să stea într -o
poziţie verticală când folosesc inhalatorul.
1. Se scoate capacul de protecţie de pe piesa bucală.
2. Se expiră profund.
3. Se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se plasează piesa bucală în gură, strângând buzele în jurul
acesteia.
4. Se inspiră adânc pe gură şi în acelaşi timp se apasă partea superioară a inhalatorului pentru
eliberarea dozei.
5. Se ţine respiraţia atât timp cât este posibil, fără a face efort, se scoate din gură piesa bucală.
Pentru o a doua administrare se menţine inhalatorul în poziţie verticală timp de 1/2 minut, după care se
repetă indicaţiile de la punctele 2 – 5.
După utilizare se pune la loc capacul de prot ecţie.
IMPORTANT: a nu se realiza etapele 2 – 4 foarte repede.
În cazul în care s- a eliberat în aer o parte din gaz prin partea superioară a inhalatorului sau prin piesa
bucală, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.
În cazul pacienţilor cu difi cultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele
mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioară cu
degetele mari.
Se recomandă folosirea unei camere de inhalaţie (spacer) p acienţilor cu dificuţăţi în coordonarea
inhalarii si a apăsării, totuşi nu există date clinice privind utilizarea Atimos cu cameră de inalaţie
(spacer).
Bronhopneumopatie cronică obstructivă
Adulţi peste 18 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 microgr ame formoterol fumarat pe zi).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fumarat de formoterol sau la oricare dintre excipienţi .
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Atimos trebuie utilizat conform dozelor recomandate (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare).
Dacă starea clinică nu se îmbunătăţeşte sau se agravează în timpul administrării, trebuie consultat
3
medicul pentru modificarea tratamentului sau adăugarea altor medicamente. Agravarea bruscă şi
treptată a afecţiunii astmatice poate fi periculoasă şi necesită interveţie medicală imediată.
Administrarea în cantităţi mai mari decât cele recomandate zilnic sau administrarea unei doze zilnice
mai mari este riscantă datorită efectelor asupra inimii (aritmie cardiacă, hipertensiune) în combinaţie
cu modificările echilibrului electrolitic şi de aceea trebuie evitată. Atimos nu trebuie administrat la
copii.
Afecţiuni concomitente
Atimos trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul trei, stenoză aortică
subvalvulara idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, prelungirea intervalului QT, de ex.
congenital sau produsă de medicamente (QTc > 0,44 secunde), tirotoxicoză, boală cardiacă severă,
infarct miocardic acut, boală cardiacă coronariană, insu ficienţă cardiacă congestivă, boală vasculară
ocluzivă, arterioscleroză, hipertensiune arterială şi aneurism, hipertiroidie, diabet zaharat refractar,
feocromocitom.
Atimos poate fi utilizat cu precauţii speciale (de ex. montorizare) la pacienţii cu aritmi e tahicardică.
Inhalarea unor doze mari de formoterol poate cauza o creştere a nivelului glucozei în sânge. Acest
parametru trebuie monitorizat cu atenţie la pacienţii diabetici. În cazul anesteziei cu derivaţi
halogenaţi, Atimos nu trebuie administrat 12 ore înaintea anesteziei.
Bronhospasm paradoxal
Ca şi în cazul altor tratamente cu inhalatoare, bronhospasmul paradoxal poate apărea în cazuri rare. În
astfel de cazuri administrarea trebuie întreruptă imediat şi tratamentul modificat de medic.
Hipokale mie
Există dovezi că în timpul terapiei cu formoterol scăderea nivelelor de potasiu în sânge este mai mare
decât în timpul tratamentului cu stimulenţi beta -adrenergici ( salbutamol). De aceea, nivelele de
potasiu în sânge trebuie monitorizate la pacienţii cu valori de bază scăzute sau cu risc particular de
scădere a nivelelor de potasiu. Monitorizarea trebuie făcută chiar dacă valorile nivelelor de potasiu nu
au scăzut în timpul administrării de stimulenţi beta -adrenergici. În cazurile adecvate potasiu trebuie să
fie substituit.
Hipokalemia poate fi specifică la pacienţii cu astm sever, aflaţi în tratament concomitent cu teofilină,
glucocorticoizi şi/ sau diuretice. Datorită nivelelor de potasiu scăzute efectul glicozizilor digitalici
poate fi crescut.
Deoa rece riscul asociat cu hipokalemia este potenţat de hipoxie, trebuie precauţie la pacienţii cu astm
sever acut .
De şi Atimos poate fi introdus ca terapie concomitentă atunci când nu se obţ ine un control adecvat al
simptomelor de astm bronş ic cu corticosteroizii inhalatori, tratamentul cu Atimos nu trebuie ini ţiat în
timpul exacerbării acute a astmului sau dacă prezintă o deterioarare a stării.
Reacţ iile adverse grave şi exacerbările astmului pot apărea în timpul tratamentului cu Atimos.
Pacien ţii trebuie sf ătuiţi să continuie tratamentul dar să se adreseze medicului dacă simptomele
astmului nu sunt controlate sau se înrăută ţesc după începerea tratamentului cu Atimos.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente precum chin idina, disopiramida, procainamida, fenotiazina, antihistaminice şi
antidepresive triciclice prezintă riscul prelungirii intervalului QT şi un risc crescut de aritmie
ventriculară (vezi pct. 4.3.)
Administrarea concomitentă cu agenţi simpatomimetici poate potenţa efecte nedorite ale Atimos.
Utilizarea simultană a formoterolului cu teofilina poate avea un efect potenţator reciproc şi există
posibilitatea creşterii efectelor nedorite cum ar fi disritmia cardiacă. Compuşii care potenţează efectul
simpatomimetic , cum ar fi L-dopa, L -tiroxina, oxitocina sau alcoolul, pot de asemenea afecta ritmul
cardiac dacă sunt administraţi concomitent cu formoterolul.
Administrarea Atimos la pacienţi trataţi cu IMAO sau antidepresive triciclice trebuie făcută cu
precauţie, deo arece acţiunea stimulenţilor beta- adrenergici pe sistemul cardiovascular poate fi
potenţată.
4
Tratamentul concomitent cu derivaţi de xantina, steroizi sau diuretice poate potenţa efectul
hipokalemic al beta-adrenergicului. Hipokalemia poate creşte susceptib ilitatea aritmiilor cardiace la
pacienţii trataţi cu glicozizi digitalici (vezi pct 4.4.)
Blo canţii beta -adrenergici pot slabi sau antagoniza efectul Atimos. De aceea, Atimos nu trebuie
administrat concomitent cu blocanţi beta -adrenergici (inclusiv picături oftalmice) decât dacă există
motive pentru utilizarea lor .
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu ex istă date suficiente privind utilizarea formoterolului la femeile gravide. Deşi studiile la animale
nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogenice, administrarea formoterolului în timpul sarcinii,
în special în primele 3 luni, este recomandată numai dacă este absolut necesar.
Acţiunea tocolitică cunoscută a agenţilor beta 2 -simpatomimetici conţinuţi în Atimos necesită o
evaluare atentă a raportului risc – beneficiu înaintea administrării produsului la femeile gravide.
Deşi nu se ştie dacă formoterol se excretă în laptele uman, la animale s -a constatat că se excretă în
lapte. De aceea, femeile aflate în tratament cu formoterol nu trebuie să alăpteze.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Atimos nu are nici o in fluenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost clasificată astfel: frecvente (> 1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000) , foarte rar e (<1/10000) incluzând cazuri izolate.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare, incluzând cazuri izolate
Trombopenie
Tulburări cardiace
Frecvente: palpitaţii
Mai puţin frecvente: tahicardie, tahiaritmie.
Rare: extrasistole ventriculare, angina p ectorală.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: fibrilaţii atriale.
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, disgeuzie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: edem periferic.
Tul burări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea nivelului insulinei în sânge, creşterea niveului acizilor graşi, creşterea
nivelului corpilor cetonici.
Rare: creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: hipokalemie, hiperglicemie.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: crampe musculare, mialgie.
Tulburări ale sistemului nervos
5
Frecvente: tremor, cefalee.
Mai puţin frecvente: nervozitate, ameţeală.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: efectele stimulante asupra sistemului nervos au fost raportate
sporadic după inhalarea agenţilor beta 2- simpatomimetici, manifestându-se prin hiperexcitabilitate.
Efectele au fost observate la copii cu vârste până în 12 ani.
Tulburări psihice
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: comportament anormal, tulburări ale somnului, halucinaţii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită.
Tulburări respiratori i, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse
Mai puţin frecvente: iritaţii ale gâtului
Rare: bronhospasm paradoxal.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: dispnee, exacerbarea astmului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: pr urit, exantem, transpiraţii abundente
Rare: urticarie.
Tremorul, greaţa, disgeuzia, iritaţiile gâtului, transpiraţiile abundente, nervozitatea, cefaleea, ameţeala
şi crampele musculare pot disparea spontan în decurs de una sau doua săptămâni de tratament
continuu.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă clinică despre tratamentul supradozajului, oricum, un supradozaj cu Atimos poate
avea efectele tipice ale beta- adrenergicelor: greaţă, vomă, cefalee, tremor, somnolenţă, palpitaţii,
tahicardie, aritmii ventriculare, hipokalemie, hiperglicemie.
Tratamentul supradozajului
Este indicat tratamentul suportiv şi simptomatic. Cazurile grave trebuie spitalizate. Utilizarea beta -
blocanţilor adrenergici cardioselectivi poate fi considerată, dar cu precauţie deoarece be ta-blocanţii
adrenergici pot cauza bronhospasm. Nivelele serice de potasiu trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice inhalante; beta -2 - adrenergice selective, cod: R03AC13
Formoterol este un stimulent beta -adrenergic cu acţiune selectivă. Formoterol are activitate
bronhodilatatoare la pacienţii cu afecţiuni asociate cu obstrucţia reversibilă a căilor respiratorii.
Acţiunea sa se poate observa in interval de 1 – 3 minute. B ronhodilatarea semnificativă este încă
prezentă la 12 ore după inhalare. Formoterol este eficient în profilaxia bronhospasmului indus de
provocarea cu metacolină .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ca şi în cazul celorlalte substanţe administrate prin inhal are, 90% din doza inhalată de formoterol este
înghiţită şi absorbită în tractul gastro -intestinal. Caracteristicie farmacocinetice al formulării orale pot
fi astfel extrapolate formei inhalatorii. Absorbţia este rapidă şi extensivă: după inhalarea dozei
te rapeutice (12 micrograme) de Atimos soluţie de inhalat presurizată de către pacienţii astmatici,
concentraţia plasmatică maximă se atinge în 15 minute de la inhalare, mai repede decât în cazul
6
formoterolului pudră de inhalat. Viteza de absorţie trebuie luată în considerare în cazul schimbării
tratamentului cu formoterol cu alt produs.
Absorbţia formoterolului este liniară după inalarea a 12 – 96 micrograme de formoterol fumarat.
Dozele orale de până la 300 micrograme de formoterol sunt rapid absorbite în tr actul gastrointestinal.
Concentraţia plasmatică maximă se atinge după 30 de minute până la 1 oră. Mai mult de 65% dintr -o
doză orală de 80 micrograme este absorbită. Linearitatea dozei este prezentă pentru 200 – 300
micrograme (administrare orală).
Admini strarea zilnică repetată a 40 -160 micrograme / zi nu duce la acumulări datorită timpului de
înjumătăţire scurt. Farmacocinetica formoterolului nu diferă semnificativ între bărbaţi şi femei.
Legarea de proteinele plasmatice este 61 -64% (34% de albumină), si turile de legare nu sunt saturate la
nivelele dozelor terapeutice.
Formoterol se metabolizează primar prin glucuronizare şi este eliminat complet. Următoarea cale de
biotransformare este O – demetilarea urmată de glucuronizare cu eliminare completă.
Enzime le CYP450 catalizează transformarea (2D6, 2C19, 2C9 şi 2A6), astfel potenţialul
interacţiunilor metabolice produs – produs este scăzut. Cinetica formoterolului este similară după
administrarea unei singure doze sau doze repetate, aceasta indicând că nu se produce auto-inducţia sau
inhibiţia metabolismului.
Eliminarea formoterolului urmează un model polifazic, iar timpul de înjumătăţire este astfel dependent
de intervalele de timp considerate. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate la 6, 8 şi 12 ore dup ă
administrarea orală, s- a determinat un timp de înjumătăţire de eliminare de 2 – 3 ore. Timpul de
înjumătăţire de 5 ore a fost calculat din viteza de excreţie renală la interval de 3- 16 ore după inhalare.
Substanţa activă şi metaboliţii sunt eliminaţi com plet, două treimi din doza administrată oral în urină,
o treime în fecale. După inhalarea formoterolului, o medie de 6- 9 % din substanţă este eliminată
nemodificată în urină. Clearance -ul renal al formoterolului este de 150 ml/min .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele formoterolului observate la şobolani şi câini s -au limitat la sistemul cardiovascular şi au fost
efecte tipice farmacologice la doze mari de beta- adrenergice.
S -a observat o reducere a fertilităţii la şobolanii masculi la doze mari de formoterol.
În testele in -vitro şi in -vivo nu s -au observat efecte genotoxice ale formoterolului. La şobolani şi
şoareci s- a observat o creştere uşoară a incidenţei leiomiomului uterin benign. Acest efect este tipic
acestei clase la rozătoare după administ rarea unor doze mari de beta-adrenergice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol anhidru, acid clorhidric 1N, norfluran (HFA -134a)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale p entru păstrare
Inainte de eliberare către pacient
A se păstra la frigider 2- 8°C (maxim 15 luni)
După eliberare către pacient
A se păstra la temperaturi sub 30°C (maxim 3 luni)
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 50 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 100 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 120 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
6.6. Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Pentru farmacişti
A se nota da ta eliberării către pacient pe ambalaj.
A se asigura că între data eliberării către pacient şi data expirării de pe ambalaj este o perioada de
minim 3 luni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrex Chiesi Pharma GmbH
Gonzagagasse 16/16, 1010 Viena,
Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7657/2006/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7657/2006/01 -02 -03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ATIMOS 0,012 mg/doză soluţie de inhalat presurizată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O doză conţine fumarat de formoterol dihidrat 0,012 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie de inhalat presurizată
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de lungă durată a astmului bronşic persistent, forme moderate şi severe, la pacienţi care
necesită tratament cu bronhodilatatoare în combinaţie cu tratament de lung ă durată cu medicamente
antiinflamatorii (inhalatoare şi/sau glucocorticoizi ).
Tratamentul cu glucocorticoizi trebuie continuat în mod regulat .
Atimos nu trebuie utilizat ca tratament primar al astmului.
Atimos este indicat in tratamentul regulat al afe ctiunilor obstructive reversibile ale cailor respiratorii la
pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă , unde este necesara terapia cu bronhodilatator.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele recomandate se stabilesc în funcţie de gradul de severi tate a bolii.
Următoarele doze sunt recomandate pentru adulţi, vârstnici şi adolescenţi în vârstă de peste 12 ani:
Astm
Adulţi şi adolescenţi peste 12 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi). În cazuri severe, până la
maxim două prize dimineaţa şi două seara (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Doza maximă zilnică este de 4 prize (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Bronhopneumopatie cronică obstructivă
Adulţi peste 18 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi).
Pacienţii nu trebuie să folosească inhalatorul mai mult de 3 luni de la data eliberării din farmacie. ( a
se vedea secţiunea 6.4.)
2
Deşi Atimos are o acţiune rapidă, bronhodilatatorele cu acţiune pe termen lung trebuie administrate
pentru menţinerea beneficiului terapeutic.
Atimos nu este destinat ameliorării atacurilor acute de astm.
În cazul unui atac acut, trebuie utilizat un beta -adrenergic cu acţiune rapidă.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu întrerupă sau să s chimbe tratamentul cu steroizi atunci când se
introduce Atimos.
Dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă doza recomandată de Atimos nu este suficientă,
aceasta este dovada înrăutăţirii stării clinice a pacientului.
Afecţiuni renale şi hepatice
N u există motive teoretice care să sugereze că este necesară ajustarea dozelor de Atimos la pacienţii cu
afecţiuni renale şi hepatice, oricum nu există date clinice pentru utilizarea la acest grup de pacienţi.
Instrucţiuni de utilizare
Pentru a asigura o administrare corectă a medicamentului, pacienţii trebuie să fie instruiţi în legătură
cu modul de utilizare corect a inhalatorului de către medic sau personalul medical.
Înainte de prima utilizare a inhalatorului sau după 3 sau mai multe zile de nefolosire , trebuie eliberată
o doză în aer pentru a asigura funcţionarea corectă a inhalatorului. Pacienţii trebuie să stea într -o
poziţie verticală când folosesc inhalatorul.
1. Se scoate capacul de protecţie de pe piesa bucală.
2. Se expiră profund.
3. Se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se plasează piesa bucală în gură, strângând buzele în jurul
acesteia.
4. Se inspiră adânc pe gură şi în acelaşi timp se apasă partea superioară a inhalatorului pentru
eliberarea dozei.
5. Se ţine respiraţia atât timp cât este posibil, fără a face efort, se scoate din gură piesa bucală.
Pentru o a doua administrare se menţine inhalatorul în poziţie verticală timp de 1/2 minut, după care se
repetă indicaţiile de la punctele 2 – 5.
După utilizare se pune la loc capacul de prot ecţie.
IMPORTANT: a nu se realiza etapele 2 – 4 foarte repede.
În cazul în care s- a eliberat în aer o parte din gaz prin partea superioară a inhalatorului sau prin piesa
bucală, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.
În cazul pacienţilor cu difi cultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele
mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioară cu
degetele mari.
Se recomandă folosirea unei camere de inhalaţie (spacer) p acienţilor cu dificuţăţi în coordonarea
inhalarii si a apăsării, totuşi nu există date clinice privind utilizarea Atimos cu cameră de inalaţie
(spacer).
Bronhopneumopatie cronică obstructivă
Adulţi peste 18 ani
O priză dimineaţa şi una seara (24 microgr ame formoterol fumarat pe zi).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fumarat de formoterol sau la oricare dintre excipienţi .
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Atimos trebuie utilizat conform dozelor recomandate (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare).
Dacă starea clinică nu se îmbunătăţeşte sau se agravează în timpul administrării, trebuie consultat
3
medicul pentru modificarea tratamentului sau adăugarea altor medicamente. Agravarea bruscă şi
treptată a afecţiunii astmatice poate fi periculoasă şi necesită interveţie medicală imediată.
Administrarea în cantităţi mai mari decât cele recomandate zilnic sau administrarea unei doze zilnice
mai mari este riscantă datorită efectelor asupra inimii (aritmie cardiacă, hipertensiune) în combinaţie
cu modificările echilibrului electrolitic şi de aceea trebuie evitată. Atimos nu trebuie administrat la
copii.
Afecţiuni concomitente
Atimos trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul trei, stenoză aortică
subvalvulara idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, prelungirea intervalului QT, de ex.
congenital sau produsă de medicamente (QTc > 0,44 secunde), tirotoxicoză, boală cardiacă severă,
infarct miocardic acut, boală cardiacă coronariană, insu ficienţă cardiacă congestivă, boală vasculară
ocluzivă, arterioscleroză, hipertensiune arterială şi aneurism, hipertiroidie, diabet zaharat refractar,
feocromocitom.
Atimos poate fi utilizat cu precauţii speciale (de ex. montorizare) la pacienţii cu aritmi e tahicardică.
Inhalarea unor doze mari de formoterol poate cauza o creştere a nivelului glucozei în sânge. Acest
parametru trebuie monitorizat cu atenţie la pacienţii diabetici. În cazul anesteziei cu derivaţi
halogenaţi, Atimos nu trebuie administrat 12 ore înaintea anesteziei.
Bronhospasm paradoxal
Ca şi în cazul altor tratamente cu inhalatoare, bronhospasmul paradoxal poate apărea în cazuri rare. În
astfel de cazuri administrarea trebuie întreruptă imediat şi tratamentul modificat de medic.
Hipokale mie
Există dovezi că în timpul terapiei cu formoterol scăderea nivelelor de potasiu în sânge este mai mare
decât în timpul tratamentului cu stimulenţi beta -adrenergici ( salbutamol). De aceea, nivelele de
potasiu în sânge trebuie monitorizate la pacienţii cu valori de bază scăzute sau cu risc particular de
scădere a nivelelor de potasiu. Monitorizarea trebuie făcută chiar dacă valorile nivelelor de potasiu nu
au scăzut în timpul administrării de stimulenţi beta -adrenergici. În cazurile adecvate potasiu trebuie să
fie substituit.
Hipokalemia poate fi specifică la pacienţii cu astm sever, aflaţi în tratament concomitent cu teofilină,
glucocorticoizi şi/ sau diuretice. Datorită nivelelor de potasiu scăzute efectul glicozizilor digitalici
poate fi crescut.
Deoa rece riscul asociat cu hipokalemia este potenţat de hipoxie, trebuie precauţie la pacienţii cu astm
sever acut .
De şi Atimos poate fi introdus ca terapie concomitentă atunci când nu se obţ ine un control adecvat al
simptomelor de astm bronş ic cu corticosteroizii inhalatori, tratamentul cu Atimos nu trebuie ini ţiat în
timpul exacerbării acute a astmului sau dacă prezintă o deterioarare a stării.
Reacţ iile adverse grave şi exacerbările astmului pot apărea în timpul tratamentului cu Atimos.
Pacien ţii trebuie sf ătuiţi să continuie tratamentul dar să se adreseze medicului dacă simptomele
astmului nu sunt controlate sau se înrăută ţesc după începerea tratamentului cu Atimos.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente precum chin idina, disopiramida, procainamida, fenotiazina, antihistaminice şi
antidepresive triciclice prezintă riscul prelungirii intervalului QT şi un risc crescut de aritmie
ventriculară (vezi pct. 4.3.)
Administrarea concomitentă cu agenţi simpatomimetici poate potenţa efecte nedorite ale Atimos.
Utilizarea simultană a formoterolului cu teofilina poate avea un efect potenţator reciproc şi există
posibilitatea creşterii efectelor nedorite cum ar fi disritmia cardiacă. Compuşii care potenţează efectul
simpatomimetic , cum ar fi L-dopa, L -tiroxina, oxitocina sau alcoolul, pot de asemenea afecta ritmul
cardiac dacă sunt administraţi concomitent cu formoterolul.
Administrarea Atimos la pacienţi trataţi cu IMAO sau antidepresive triciclice trebuie făcută cu
precauţie, deo arece acţiunea stimulenţilor beta- adrenergici pe sistemul cardiovascular poate fi
potenţată.
4
Tratamentul concomitent cu derivaţi de xantina, steroizi sau diuretice poate potenţa efectul
hipokalemic al beta-adrenergicului. Hipokalemia poate creşte susceptib ilitatea aritmiilor cardiace la
pacienţii trataţi cu glicozizi digitalici (vezi pct 4.4.)
Blo canţii beta -adrenergici pot slabi sau antagoniza efectul Atimos. De aceea, Atimos nu trebuie
administrat concomitent cu blocanţi beta -adrenergici (inclusiv picături oftalmice) decât dacă există
motive pentru utilizarea lor .
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu ex istă date suficiente privind utilizarea formoterolului la femeile gravide. Deşi studiile la animale
nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogenice, administrarea formoterolului în timpul sarcinii,
în special în primele 3 luni, este recomandată numai dacă este absolut necesar.
Acţiunea tocolitică cunoscută a agenţilor beta 2 -simpatomimetici conţinuţi în Atimos necesită o
evaluare atentă a raportului risc – beneficiu înaintea administrării produsului la femeile gravide.
Deşi nu se ştie dacă formoterol se excretă în laptele uman, la animale s -a constatat că se excretă în
lapte. De aceea, femeile aflate în tratament cu formoterol nu trebuie să alăpteze.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Atimos nu are nici o in fluenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost clasificată astfel: frecvente (> 1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000) , foarte rar e (<1/10000) incluzând cazuri izolate.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare, incluzând cazuri izolate
Trombopenie
Tulburări cardiace
Frecvente: palpitaţii
Mai puţin frecvente: tahicardie, tahiaritmie.
Rare: extrasistole ventriculare, angina p ectorală.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: fibrilaţii atriale.
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, disgeuzie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: edem periferic.
Tul burări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea nivelului insulinei în sânge, creşterea niveului acizilor graşi, creşterea
nivelului corpilor cetonici.
Rare: creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare: hipokalemie, hiperglicemie.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: crampe musculare, mialgie.
Tulburări ale sistemului nervos
5
Frecvente: tremor, cefalee.
Mai puţin frecvente: nervozitate, ameţeală.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: efectele stimulante asupra sistemului nervos au fost raportate
sporadic după inhalarea agenţilor beta 2- simpatomimetici, manifestându-se prin hiperexcitabilitate.
Efectele au fost observate la copii cu vârste până în 12 ani.
Tulburări psihice
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: comportament anormal, tulburări ale somnului, halucinaţii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită.
Tulburări respiratori i, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse
Mai puţin frecvente: iritaţii ale gâtului
Rare: bronhospasm paradoxal.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate: dispnee, exacerbarea astmului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: pr urit, exantem, transpiraţii abundente
Rare: urticarie.
Tremorul, greaţa, disgeuzia, iritaţiile gâtului, transpiraţiile abundente, nervozitatea, cefaleea, ameţeala
şi crampele musculare pot disparea spontan în decurs de una sau doua săptămâni de tratament
continuu.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă clinică despre tratamentul supradozajului, oricum, un supradozaj cu Atimos poate
avea efectele tipice ale beta- adrenergicelor: greaţă, vomă, cefalee, tremor, somnolenţă, palpitaţii,
tahicardie, aritmii ventriculare, hipokalemie, hiperglicemie.
Tratamentul supradozajului
Este indicat tratamentul suportiv şi simptomatic. Cazurile grave trebuie spitalizate. Utilizarea beta -
blocanţilor adrenergici cardioselectivi poate fi considerată, dar cu precauţie deoarece be ta-blocanţii
adrenergici pot cauza bronhospasm. Nivelele serice de potasiu trebuie monitorizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice inhalante; beta -2 - adrenergice selective, cod: R03AC13
Formoterol este un stimulent beta -adrenergic cu acţiune selectivă. Formoterol are activitate
bronhodilatatoare la pacienţii cu afecţiuni asociate cu obstrucţia reversibilă a căilor respiratorii.
Acţiunea sa se poate observa in interval de 1 – 3 minute. B ronhodilatarea semnificativă este încă
prezentă la 12 ore după inhalare. Formoterol este eficient în profilaxia bronhospasmului indus de
provocarea cu metacolină .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ca şi în cazul celorlalte substanţe administrate prin inhal are, 90% din doza inhalată de formoterol este
înghiţită şi absorbită în tractul gastro -intestinal. Caracteristicie farmacocinetice al formulării orale pot
fi astfel extrapolate formei inhalatorii. Absorbţia este rapidă şi extensivă: după inhalarea dozei
te rapeutice (12 micrograme) de Atimos soluţie de inhalat presurizată de către pacienţii astmatici,
concentraţia plasmatică maximă se atinge în 15 minute de la inhalare, mai repede decât în cazul
6
formoterolului pudră de inhalat. Viteza de absorţie trebuie luată în considerare în cazul schimbării
tratamentului cu formoterol cu alt produs.
Absorbţia formoterolului este liniară după inalarea a 12 – 96 micrograme de formoterol fumarat.
Dozele orale de până la 300 micrograme de formoterol sunt rapid absorbite în tr actul gastrointestinal.
Concentraţia plasmatică maximă se atinge după 30 de minute până la 1 oră. Mai mult de 65% dintr -o
doză orală de 80 micrograme este absorbită. Linearitatea dozei este prezentă pentru 200 – 300
micrograme (administrare orală).
Admini strarea zilnică repetată a 40 -160 micrograme / zi nu duce la acumulări datorită timpului de
înjumătăţire scurt. Farmacocinetica formoterolului nu diferă semnificativ între bărbaţi şi femei.
Legarea de proteinele plasmatice este 61 -64% (34% de albumină), si turile de legare nu sunt saturate la
nivelele dozelor terapeutice.
Formoterol se metabolizează primar prin glucuronizare şi este eliminat complet. Următoarea cale de
biotransformare este O – demetilarea urmată de glucuronizare cu eliminare completă.
Enzime le CYP450 catalizează transformarea (2D6, 2C19, 2C9 şi 2A6), astfel potenţialul
interacţiunilor metabolice produs – produs este scăzut. Cinetica formoterolului este similară după
administrarea unei singure doze sau doze repetate, aceasta indicând că nu se produce auto-inducţia sau
inhibiţia metabolismului.
Eliminarea formoterolului urmează un model polifazic, iar timpul de înjumătăţire este astfel dependent
de intervalele de timp considerate. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate la 6, 8 şi 12 ore dup ă
administrarea orală, s- a determinat un timp de înjumătăţire de eliminare de 2 – 3 ore. Timpul de
înjumătăţire de 5 ore a fost calculat din viteza de excreţie renală la interval de 3- 16 ore după inhalare.
Substanţa activă şi metaboliţii sunt eliminaţi com plet, două treimi din doza administrată oral în urină,
o treime în fecale. După inhalarea formoterolului, o medie de 6- 9 % din substanţă este eliminată
nemodificată în urină. Clearance -ul renal al formoterolului este de 150 ml/min .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele formoterolului observate la şobolani şi câini s -au limitat la sistemul cardiovascular şi au fost
efecte tipice farmacologice la doze mari de beta- adrenergice.
S -a observat o reducere a fertilităţii la şobolanii masculi la doze mari de formoterol.
În testele in -vitro şi in -vivo nu s -au observat efecte genotoxice ale formoterolului. La şobolani şi
şoareci s- a observat o creştere uşoară a incidenţei leiomiomului uterin benign. Acest efect este tipic
acestei clase la rozătoare după administ rarea unor doze mari de beta-adrenergice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol anhidru, acid clorhidric 1N, norfluran (HFA -134a)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale p entru păstrare
Inainte de eliberare către pacient
A se păstra la frigider 2- 8°C (maxim 15 luni)
După eliberare către pacient
A se păstra la temperaturi sub 30°C (maxim 3 luni)
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 50 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 100 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 120 doze , prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în
dispozitivul de administrare, cu capac
6.6. Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Pentru farmacişti
A se nota da ta eliberării către pacient pe ambalaj.
A se asigura că între data eliberării către pacient şi data expirării de pe ambalaj este o perioada de
minim 3 luni.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrex Chiesi Pharma GmbH
Gonzagagasse 16/16, 1010 Viena,
Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7657/2006/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
