DONA 1500 mg
Substanta activa: GLUCOSAMINUMClasa ATC: M01AX05Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. ORALA
Prescriptie: P-6L
Tip ambalaj: Cutie x 20 plicuri unidoza din hartie/Al/PE cu pulb. pt. sol. orala
Producator: ROTTAPHARM LTD. - IRLANDA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DONA 1500 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un plic unidoză conţine sulfat de glucozamină cristalin 1884 mg echivalent la sulfat de glucozamină 1500
mg și clorură de sodiu 384 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam (E951) 2,5 mg, sorbitol (E420) 2028,5 mg şi clorură de sodiu 151 mg
per doză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Pulbere cristalină, de culoare albă, inodoră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ameliorarea simptomelor osteoartritei genunchiului cu intensitate uşoară şi moderată.
4.2 Doze şi mod de administrare
Glucozamina nu este indicată în tratamentul simptomelor dureroase acute. Este posibil ca ameliorarea
simptomelor (în special a durerii) să nu fie resimţită decât după câteva săptămâni de tratament, sau, în unele
cazuri, chiar mai târziu. Dacă după 2-3 luni nu se înregistrează nicio ameliorare a simptomelor, continuarea
tratamentului cu glucozamină va fi reevaluată.
Adulţi
Doza este de 1500 g sulfat de glucozamină (un plic) o dată pe zi.
Informaţii suplimentare privind populaţii speciale de pacienţi
Vâstnici
Nu s-au efectuat studii specifice privind populaţia vârstnică, dar, conform experienţei clinice, nu este
necesară ajustarea dozei în tratamentul pacienţilor vârstnici care nu au alte afecţiuni.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Dona la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind
siguranţa şi eficacitatea.
2
Insuficienţă renală şi/sau hepatică
Nu se pot face recomandări privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, deoarece nu s-au
efectuat studii privind această populaţie de pacienţi.
Pentru administrare orală. Se va administra conţinutul unui plic (dizolvat într-un pahar de apă) o dată pe zi,
de preferinţă în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
- Dona nu trebuie administrat la pacienţii alergici la crustacee, deoarece substanţa activă se obţine din
crustacee.
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Pulberea pentru soluţia orală conţine aspartam şi prin urmare este contraindicată la pacienţii cu
fenilcetonurie.
Pulberea pentru soluţia orală conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză nu
trebuie să utilizeze această formă farmaceutică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacientul se va adresa unui medic, pentru a exclude prezenţa unor afecţiuni articulare pentru care trebuie luat
în considerare un alt tratament.
Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu toleranţă scăzută la glucoză. Este posibil ca la
începutul tratamentului să fie necesară o monitorizare mai atentă a glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.
Nu s-au efectuat studii speciale privind pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Profilul toxicologic şi
farmacocinetic al medicamentului nu indică limitări pentru această populaţie de pacienţi. Cu toate acestea,
administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă se va efectua sub supraveghere medicală.
Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu astm bronşic, deoarece aceştia sunt mai susceptibili
la dezvoltarea unei reacţii alergice la glucozamină, cu o posibilă exacerbare a simptomelor.
Acest medicament conţine 151 mg de sodiu per doză (doza zilnică de 1500 mg). Acest lucru trebuie luat în
considerare în tratamentul pacienţilor ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Glucozamina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece siguranţa şi eficacitatea
nu au fost stabilite
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile cu alte medicamente. Cu toate acestea, proprietăţile
fizico-chimice şi farmacocinetice ale sulfatului de glucozamină sugerează un potenţial mic de interacţiune.
Pe lângă aceasta, la om, sulfatul de glucozamină nu are efecte de inhibare sau de inducere a principalelor
izoenzime ale citocromului CYP450. De fapt, compusul nu influenţează mecanismele de absorbţie, iar după
absorbţie nu se leagă la proteinele plasmatice; în ceea ce priv
eşte metabolizarea, ca substanţă endogenă
încorporată în proteoglicani sau biotransformată în mod independent de sistemul enzimatic al citocromului,
este improbabil să inducă interacţiuni cu alte medicamente.
3 În timpul tratamentului concomitent cu glucozamină, s-a raportat o creştere a efectului anticoagulantelor
cumarinice (precum warfarina). De aceea, pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice vor fi monitorizaţi
cu atenţie atât la iniţierea, cât şi la încheierea tratamentului cu glucozamină.
Tratamentul concomitent cu glucozamină poate creşte absorbţia şi concentraţiile plasmatice ale
tetraciclinelor, însă relevanţa clinică a acestei interacţiuni este probabil limitată.
Datorită informaţiilor limitate privind posibilele interacţiuni ale glucozaminei cu alte medicamente, în
general se va lua în considerare posibilitatea alterării răspunsului terapeutic sau a concentraţiilor plasmatice
ale medicamentelor administratate concomitent cu glucozamina.
Medicamente antiinflamatoare sau analgezice steroidiene sau nesteroidiene pot fi administrate împreună cu
sulfatul de glucozamină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea glucozaminei la femeile însărcinate. Datele disponibile din studiile
pe animale sunt insuficiente. Glucozamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu sunt disponibile date privind trecerea glucozaminei în laptele matern. De aceea, nu se recomandă
utilizarea glucozaminei în timpul alăptării, deoarece nu există date privind siguranţa pentru nou-născut.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Nu sunt cunoscute efecte importante asupra SNC sau a sistemului motor care pot afecta abilitatea de a
conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă, dacă apar cefalee, somnolenţă sau
tulburări ale vederii sau ameţeală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt prezentate pe clase de organe, în funcţie de frecvenţă (număr de pacienţi estimat să
menifeste reacţia adversă), utilizând următoarea clasificare:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi 1/100
şi 1/1000
şi 1/10000
şi <1/1000Foarte
rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
4 Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţie alergică
(Hipersensibilitate)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Control insuficient
al diabetului
Tulburări
psihiatrice Insomnie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Somnolenţă Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări ale
vederii
Tulburări cardiace Aritmie cardiacă
de exemplu
Tahicardie
Tulburări
vasculare Înroşire a
feţei
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Astm /Agravare a
astmului
Tulburări
gastrointestinale Diaree
Constipaţie
Greaţă
Flatulenţă
Dureri
gastrice
Dispepsie Vărsături
Tulburări
hepatobiliare Icter
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Eritem
Prurit
Erupţii
cutanate Angioedem
Urticarie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Oboseală Edem/Edem
periferic
Investigaţii
diagnostice Creşterea valorilor
enzimelor hepatice
Valoare crescută a
glucozei din sânge
Valoare crescută a
tensiunii arteriale
Fluctuaţie a
raportului
normalizat
internaţional
Au fost raportate cazuri de hipercolesterolemie, dar nu a fost demonstrată o relaţie de cauzalitate.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute cazuri de supradozare intenţionată sau accidentală.
5 Pe baza studiilor privind toxicitatea acută şi cronică la animale, este improbabil ca simptomele
toxicităţii să apară în urma administrării unor doze de până la 200 de ori mai mari decât doza terapeutică.
În caz de supradozaj trebuie întrerupt tratamentul şi trebuie adoptate măsurile standard de susţinere şi
simptomatice, de ex. restabilirea echilibrului hidroelectrolitic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AX05
Mecanism de acţiune
Sulfatul de glucozamină reprezintă sarea sulfat a glucozaminei amino-monozaharide endogene, un
constituent normal al lanţurilor polizaharidice din matricea cartilaginoasă şi al glucozaminoglicanilor din
lichidul sinovial.
Studii iniţiale in vitro au arătat că sulfatul de glucozamină stimulează sinteza glucozaminoglicanilor şi astfel
a proteoglicanilor cartilajului articular. Cu toate acestea, a fost demonstrat recent că sulfatul de glucozamină
inhibă calea de semnalizare intarcelularea a interleukin-1 ß (IL-1 ß) prin blocarea activării intracelulare şi
translocarea nucleară a factorului nuclear kappa B (NF- kB) din condrocitele cartilajului şi din alte celule
relevante.
Efecte farmacodinamice
Studii iniţiale in vitro au demonstrat că sulfatul de glucozamină are efecte anticatabolice şi anabolice asupra
metabolismului la nivelul cartilajului, ionii sulfat pot contribui la efectele farmacologice exercitate de
glucozamină prin controlarea ratei sintezei proteoglican şi glicozaminoglican şi inhibarea degradării
enzimelor la nivelul cartilajului.
Studii mai recente au postulat că sulfatul de glucozamină scade efectele mediate IL-1 ß, inhibând astfel o
serie de evenimente care conduc la inflamarea articulaţiei și deteriorarea cartilajului, cum sunt sinteza de
metaloproteaze, ciclooxigenaze-2a şi proteinele matricei extracelulare care sunt absente în cartilajul normal,
eliberarea oxidului azotic și a prostaglandinei E2, inhibarea proliferării condrocitelor și inducerea morții
celulare. În mod diferit faţă de AINS, glucozamina nu inhibă în mod direct activitățile ciclooxigenazei.
Modele de celule condrocite umane au arătat că sulfatul de glucozamină cristalin inhibă expresia genelor
stimulate IL-l la concentrații ale glucozaminei similare sau mai mici decât cele care se găsesc în plasma și
lichidul sinovial al pacienților cu osteoartrită a genunchiului, cărora li s-a administrat medicamentul în doza
terapeutică de 1500 mg o dată pe zi.
Modele animale au cofirmat potenţialul sulfatului de glucozamină în întârzierea progresiei bolii și atenuarea
simptomelor acesteia, la doze echivalente cu cele umane.
Eficacitate clinică și tolerabilitate:
Siguranța și eficacitatea sulfatului de glucozamină au fost confirmate în studii clinice pentru tratament de
până la trei ani.
Studiile clinice pe termen scurt și mediu au arătat că eficacitatea sulfatului de glucozamină asupra
simptomelor osteoartritei este evident deja după 2-3 săptămâni de la începerea administrării. Cu toate
acestea, spre deosebire de AINS, sulfatul de glucozamină a arătat o durată a efectului, care variază de la 6
luni până la 3 ani.
Studiile clinice pe tratament cu sulfat de glucozamină cristalin administrat zilnic, continuu până la 3 ani, au
arătat o îmbunătățire progresivă asupra simptomelor și o întârziere în apariţia modificărilor structurale ale
articulaţiei, după cum s-a determinat printr-o radiografie simplă.
Sulfatul de glucozamină a demonstrat o bună tolerabilitate atât în tratamentul pe termen scurt cât și în curele
de tratament pe termen lung.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6 Absorbție
După administrarea orală de glucozamină marcată cu C
14, doza marcată radioactiv este absorbită rapid și
aproape complet (aproximativ 90%) la nivel sistemic, la voluntarii sănătoși. Biodisponibilitatea absolută a
glucozaminei la om după administrarea orală de sulfat de glucozamină a fost de 44%, datorită efectului de
prim pasaj hepatic. După administrarea orală de doze zilnice repetate de 1500 mg de sulfat de glucozamină
la voluntari sănătoși, valoarea medie a concentrațiilor plasmatice maxime la starea de echilibru (C
max,se) a
fost de 1602±436 ng/ml între 1,5 și 4 ore (mediană: 3 ore; t
max). La starea de echilibru, aria de sub curba
concentrației plasmatice (ASC) în funcție de timp a fost de 14564±4138 ng/ml. Nu se știe dacă alimentele
afectează semnificativ biodisponibilitatea în urma administrării orale a medicamentului. Farmacocinetica
glucozaminei este liniară în urma administrărilor repetate o dată pe zi, în intervalul de doze 750-1500 mg,
cu o abatere de la liniaritate în cazul dozei de 3000 mg din cauza biodisponibilității scăzute. La om nu au
fost constatate diferențe între sexe în ceea ce privește absorbția și biodisponibilitatea glucozaminei.
Farmacocinetica glucozaminei a fost similară la voluntarii sănătoși și la pacienții cu osteoartrită a
genunchiului.
Distribuție
După absorbția orală, glucozamina este distribuită în proporție semnificativă în compartimentele
extravasculare, inclusiv în lichidul sinovial, cu un volum de distribuție aparent de 37 de ori mai mare decât
cantitatea totală de apă din corpul uman. Glucozamina nu se leagă de proteinele plasmatice. De aceea, este
foarte puțin probabil ca glucozamina să determine interacțiuni medicamentoase de deplasare atunci când
este administrată concomitent cu alte medicamente, care se leagă în proporție mare de proteinele
plasmatice.
Metabolizare
Profilul metabolic al glucozaminei nu a fost studiat, deoarece aceasta este o substanță endogenă; este
utilizată ca element de bază pentru biosinteza componentelor cartilajului articular. Glucozamina este în
principal metabolizată pe calea hexozaminei și în mod independent de sistemul enzimatic citocrom.
Sulfatul de glucozamină cristalin nu se comportă nici ca inhibitor, nici ca inductor al izoenzimelor CYP450
umane, inclusiv CYP 3A4, 1A2, 2E1, 2C9 și 2D6, nici când a fost testat în concentrații ale glucozaminei de
300 de ori mai mari decât concentrațiile plasmatice de vârf observate la om în urma dozelor terapeutice de
sulfat de glucozamină cristalin. Nu sunt preconizate interacțiuni relevante de inhibare și/sau inducere
metabolică între sulfatul de glucozamină cristalin și medicamentele administrate concomitent care
constituie substraturi ale izoenzimelor CYP450 umane.
Eliminare
La om, timpul de înjumătățire plasmatică terminal la eliminarea din plasmă este estimat la 15 ore. După
administrarea orală de glucozamină marcată cu C
14 la om, excreția urinară a dozei marcate radioactiv a fost
de 109% din doza administrată, iar eliminarea în fecale a fost de 11,30,1%. Media excreției urinare a
glucozaminei în urma administrării orale la om a fost de aproximativ 1% din doza administrată, ceea ce
sugerează că rinichii și ficatul nu contribuie semnificativ la eliminarea glucozaminei și/sau a metaboliților
acesteia și/sau a produșilor de degradare ai acesteia.
Categorii speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Studiile
efectuate la pacienți cu insuficiență renală au fost considerate nerelevante din cauza contribuției limitate a
rinichilor la eliminarea glucozaminei. În mod similar, nu au fost efectuate studii la subiecți cu insuficiență
hepatică, deoarece glucozamina relevă o metabolizare specifică unei substanțe endogene. De aceea,
considerând cele descrise mai sus și profilul de siguranță și tolerabilitate al glucozaminei, nu este
considerată necesară ajustarea dozei la subiecții cu insuficiență renală sau hepatică.
Copii și adolescenți
Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la copii și adolescenți.
7
Pacienți vârstnici
Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică specifice la pacienţii vârstnici, însă în studiile clinice privind
eficacitatea și siguranța au fost incluși în principal pacienți vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea sulfatului de glucozamină cristalin la animale a fost extrem de scăzută după studii de dozare
singulară şi repetată. Dozele maxime testate au arătat că nu există efecte sau efecte minime; acestea au fost
reversibile şi nu a existat vreo toxicitate de organ ţintă detectabilă. Cea mai mare doză testată pe animale
corespunde la mai mult de o sută de ori doza orală recomandată pentru uz uman.
Sulfatul de glucozamină cristalin nu fost mutagen in vitro şi in vivo. Nu sunt disponibile studii privind
efectele cancerigene.
La şobolan nu s-au observat efecte adverse asupra fertilităţii, dezvoltării embrionare/fetale şi dezvoltării
postnatale. La iepurii femele, nu s-au raportat efecte teratogene pentru sulfatul de glucozamină cristalin.
Rezultatele unor studii in vitro și in vivo la animale, au arătat că perfuzia i.v. de glucozamină în concentraţii
în afara limitelor farmacologice reduce secreţia de insulină, probabil prin inhibarea glucokinazei în celulele
beta şi induce rezistenţa la insulina în ţesuturile periferice. Relevanţa la om este neconcludentă. Studiile
experimentale la om, precum şi studiile clinice la subiecţi sănătoşi şi la persoanele cu diabet sau cu
intoleranţă la glucoză nu au arătat efecte asupra concentraţiilor de glucoză din sânge, metabolismului
glucozei sau sensibilităţii la insulină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aspartam (E951)
Sorbitol (E420)
Macrogol 4000
Acid citric anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 20 plicuri unidoză din hârtie/Al/PE conţinând pulbere pentru soluţie orală.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
MEDA PHARMA GmbH &Co. KG
Benzstraße 1, 61352 Bad Homburg v.d. Höhe, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1420/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – februarie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DONA 1500 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un plic unidoză conţine sulfat de glucozamină cristalin 1884 mg echivalent la sulfat de glucozamină 1500
mg și clorură de sodiu 384 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam (E951) 2,5 mg, sorbitol (E420) 2028,5 mg şi clorură de sodiu 151 mg
per doză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Pulbere cristalină, de culoare albă, inodoră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ameliorarea simptomelor osteoartritei genunchiului cu intensitate uşoară şi moderată.
4.2 Doze şi mod de administrare
Glucozamina nu este indicată în tratamentul simptomelor dureroase acute. Este posibil ca ameliorarea
simptomelor (în special a durerii) să nu fie resimţită decât după câteva săptămâni de tratament, sau, în unele
cazuri, chiar mai târziu. Dacă după 2-3 luni nu se înregistrează nicio ameliorare a simptomelor, continuarea
tratamentului cu glucozamină va fi reevaluată.
Adulţi
Doza este de 1500 g sulfat de glucozamină (un plic) o dată pe zi.
Informaţii suplimentare privind populaţii speciale de pacienţi
Vâstnici
Nu s-au efectuat studii specifice privind populaţia vârstnică, dar, conform experienţei clinice, nu este
necesară ajustarea dozei în tratamentul pacienţilor vârstnici care nu au alte afecţiuni.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Dona la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind
siguranţa şi eficacitatea.
2
Insuficienţă renală şi/sau hepatică
Nu se pot face recomandări privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, deoarece nu s-au
efectuat studii privind această populaţie de pacienţi.
Pentru administrare orală. Se va administra conţinutul unui plic (dizolvat într-un pahar de apă) o dată pe zi,
de preferinţă în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
- Dona nu trebuie administrat la pacienţii alergici la crustacee, deoarece substanţa activă se obţine din
crustacee.
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Pulberea pentru soluţia orală conţine aspartam şi prin urmare este contraindicată la pacienţii cu
fenilcetonurie.
Pulberea pentru soluţia orală conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză nu
trebuie să utilizeze această formă farmaceutică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacientul se va adresa unui medic, pentru a exclude prezenţa unor afecţiuni articulare pentru care trebuie luat
în considerare un alt tratament.
Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu toleranţă scăzută la glucoză. Este posibil ca la
începutul tratamentului să fie necesară o monitorizare mai atentă a glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.
Nu s-au efectuat studii speciale privind pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Profilul toxicologic şi
farmacocinetic al medicamentului nu indică limitări pentru această populaţie de pacienţi. Cu toate acestea,
administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă se va efectua sub supraveghere medicală.
Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu astm bronşic, deoarece aceştia sunt mai susceptibili
la dezvoltarea unei reacţii alergice la glucozamină, cu o posibilă exacerbare a simptomelor.
Acest medicament conţine 151 mg de sodiu per doză (doza zilnică de 1500 mg). Acest lucru trebuie luat în
considerare în tratamentul pacienţilor ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Glucozamina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece siguranţa şi eficacitatea
nu au fost stabilite
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile cu alte medicamente. Cu toate acestea, proprietăţile
fizico-chimice şi farmacocinetice ale sulfatului de glucozamină sugerează un potenţial mic de interacţiune.
Pe lângă aceasta, la om, sulfatul de glucozamină nu are efecte de inhibare sau de inducere a principalelor
izoenzime ale citocromului CYP450. De fapt, compusul nu influenţează mecanismele de absorbţie, iar după
absorbţie nu se leagă la proteinele plasmatice; în ceea ce priv
eşte metabolizarea, ca substanţă endogenă
încorporată în proteoglicani sau biotransformată în mod independent de sistemul enzimatic al citocromului,
este improbabil să inducă interacţiuni cu alte medicamente.
3 În timpul tratamentului concomitent cu glucozamină, s-a raportat o creştere a efectului anticoagulantelor
cumarinice (precum warfarina). De aceea, pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice vor fi monitorizaţi
cu atenţie atât la iniţierea, cât şi la încheierea tratamentului cu glucozamină.
Tratamentul concomitent cu glucozamină poate creşte absorbţia şi concentraţiile plasmatice ale
tetraciclinelor, însă relevanţa clinică a acestei interacţiuni este probabil limitată.
Datorită informaţiilor limitate privind posibilele interacţiuni ale glucozaminei cu alte medicamente, în
general se va lua în considerare posibilitatea alterării răspunsului terapeutic sau a concentraţiilor plasmatice
ale medicamentelor administratate concomitent cu glucozamina.
Medicamente antiinflamatoare sau analgezice steroidiene sau nesteroidiene pot fi administrate împreună cu
sulfatul de glucozamină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea glucozaminei la femeile însărcinate. Datele disponibile din studiile
pe animale sunt insuficiente. Glucozamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu sunt disponibile date privind trecerea glucozaminei în laptele matern. De aceea, nu se recomandă
utilizarea glucozaminei în timpul alăptării, deoarece nu există date privind siguranţa pentru nou-născut.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Nu sunt cunoscute efecte importante asupra SNC sau a sistemului motor care pot afecta abilitatea de a
conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă, dacă apar cefalee, somnolenţă sau
tulburări ale vederii sau ameţeală.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt prezentate pe clase de organe, în funcţie de frecvenţă (număr de pacienţi estimat să
menifeste reacţia adversă), utilizând următoarea clasificare:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi 1/100
şi 1/1000
şi 1/10000
şi <1/1000Foarte
rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
4 Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţie alergică
(Hipersensibilitate)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Control insuficient
al diabetului
Tulburări
psihiatrice Insomnie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Somnolenţă Ameţeală
Tulburări oculare Tulburări ale
vederii
Tulburări cardiace Aritmie cardiacă
de exemplu
Tahicardie
Tulburări
vasculare Înroşire a
feţei
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Astm /Agravare a
astmului
Tulburări
gastrointestinale Diaree
Constipaţie
Greaţă
Flatulenţă
Dureri
gastrice
Dispepsie Vărsături
Tulburări
hepatobiliare Icter
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Eritem
Prurit
Erupţii
cutanate Angioedem
Urticarie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Oboseală Edem/Edem
periferic
Investigaţii
diagnostice Creşterea valorilor
enzimelor hepatice
Valoare crescută a
glucozei din sânge
Valoare crescută a
tensiunii arteriale
Fluctuaţie a
raportului
normalizat
internaţional
Au fost raportate cazuri de hipercolesterolemie, dar nu a fost demonstrată o relaţie de cauzalitate.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute cazuri de supradozare intenţionată sau accidentală.
5 Pe baza studiilor privind toxicitatea acută şi cronică la animale, este improbabil ca simptomele
toxicităţii să apară în urma administrării unor doze de până la 200 de ori mai mari decât doza terapeutică.
În caz de supradozaj trebuie întrerupt tratamentul şi trebuie adoptate măsurile standard de susţinere şi
simptomatice, de ex. restabilirea echilibrului hidroelectrolitic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AX05
Mecanism de acţiune
Sulfatul de glucozamină reprezintă sarea sulfat a glucozaminei amino-monozaharide endogene, un
constituent normal al lanţurilor polizaharidice din matricea cartilaginoasă şi al glucozaminoglicanilor din
lichidul sinovial.
Studii iniţiale in vitro au arătat că sulfatul de glucozamină stimulează sinteza glucozaminoglicanilor şi astfel
a proteoglicanilor cartilajului articular. Cu toate acestea, a fost demonstrat recent că sulfatul de glucozamină
inhibă calea de semnalizare intarcelularea a interleukin-1 ß (IL-1 ß) prin blocarea activării intracelulare şi
translocarea nucleară a factorului nuclear kappa B (NF- kB) din condrocitele cartilajului şi din alte celule
relevante.
Efecte farmacodinamice
Studii iniţiale in vitro au demonstrat că sulfatul de glucozamină are efecte anticatabolice şi anabolice asupra
metabolismului la nivelul cartilajului, ionii sulfat pot contribui la efectele farmacologice exercitate de
glucozamină prin controlarea ratei sintezei proteoglican şi glicozaminoglican şi inhibarea degradării
enzimelor la nivelul cartilajului.
Studii mai recente au postulat că sulfatul de glucozamină scade efectele mediate IL-1 ß, inhibând astfel o
serie de evenimente care conduc la inflamarea articulaţiei și deteriorarea cartilajului, cum sunt sinteza de
metaloproteaze, ciclooxigenaze-2a şi proteinele matricei extracelulare care sunt absente în cartilajul normal,
eliberarea oxidului azotic și a prostaglandinei E2, inhibarea proliferării condrocitelor și inducerea morții
celulare. În mod diferit faţă de AINS, glucozamina nu inhibă în mod direct activitățile ciclooxigenazei.
Modele de celule condrocite umane au arătat că sulfatul de glucozamină cristalin inhibă expresia genelor
stimulate IL-l la concentrații ale glucozaminei similare sau mai mici decât cele care se găsesc în plasma și
lichidul sinovial al pacienților cu osteoartrită a genunchiului, cărora li s-a administrat medicamentul în doza
terapeutică de 1500 mg o dată pe zi.
Modele animale au cofirmat potenţialul sulfatului de glucozamină în întârzierea progresiei bolii și atenuarea
simptomelor acesteia, la doze echivalente cu cele umane.
Eficacitate clinică și tolerabilitate:
Siguranța și eficacitatea sulfatului de glucozamină au fost confirmate în studii clinice pentru tratament de
până la trei ani.
Studiile clinice pe termen scurt și mediu au arătat că eficacitatea sulfatului de glucozamină asupra
simptomelor osteoartritei este evident deja după 2-3 săptămâni de la începerea administrării. Cu toate
acestea, spre deosebire de AINS, sulfatul de glucozamină a arătat o durată a efectului, care variază de la 6
luni până la 3 ani.
Studiile clinice pe tratament cu sulfat de glucozamină cristalin administrat zilnic, continuu până la 3 ani, au
arătat o îmbunătățire progresivă asupra simptomelor și o întârziere în apariţia modificărilor structurale ale
articulaţiei, după cum s-a determinat printr-o radiografie simplă.
Sulfatul de glucozamină a demonstrat o bună tolerabilitate atât în tratamentul pe termen scurt cât și în curele
de tratament pe termen lung.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6 Absorbție
După administrarea orală de glucozamină marcată cu C
14, doza marcată radioactiv este absorbită rapid și
aproape complet (aproximativ 90%) la nivel sistemic, la voluntarii sănătoși. Biodisponibilitatea absolută a
glucozaminei la om după administrarea orală de sulfat de glucozamină a fost de 44%, datorită efectului de
prim pasaj hepatic. După administrarea orală de doze zilnice repetate de 1500 mg de sulfat de glucozamină
la voluntari sănătoși, valoarea medie a concentrațiilor plasmatice maxime la starea de echilibru (C
max,se) a
fost de 1602±436 ng/ml între 1,5 și 4 ore (mediană: 3 ore; t
max). La starea de echilibru, aria de sub curba
concentrației plasmatice (ASC) în funcție de timp a fost de 14564±4138 ng/ml. Nu se știe dacă alimentele
afectează semnificativ biodisponibilitatea în urma administrării orale a medicamentului. Farmacocinetica
glucozaminei este liniară în urma administrărilor repetate o dată pe zi, în intervalul de doze 750-1500 mg,
cu o abatere de la liniaritate în cazul dozei de 3000 mg din cauza biodisponibilității scăzute. La om nu au
fost constatate diferențe între sexe în ceea ce privește absorbția și biodisponibilitatea glucozaminei.
Farmacocinetica glucozaminei a fost similară la voluntarii sănătoși și la pacienții cu osteoartrită a
genunchiului.
Distribuție
După absorbția orală, glucozamina este distribuită în proporție semnificativă în compartimentele
extravasculare, inclusiv în lichidul sinovial, cu un volum de distribuție aparent de 37 de ori mai mare decât
cantitatea totală de apă din corpul uman. Glucozamina nu se leagă de proteinele plasmatice. De aceea, este
foarte puțin probabil ca glucozamina să determine interacțiuni medicamentoase de deplasare atunci când
este administrată concomitent cu alte medicamente, care se leagă în proporție mare de proteinele
plasmatice.
Metabolizare
Profilul metabolic al glucozaminei nu a fost studiat, deoarece aceasta este o substanță endogenă; este
utilizată ca element de bază pentru biosinteza componentelor cartilajului articular. Glucozamina este în
principal metabolizată pe calea hexozaminei și în mod independent de sistemul enzimatic citocrom.
Sulfatul de glucozamină cristalin nu se comportă nici ca inhibitor, nici ca inductor al izoenzimelor CYP450
umane, inclusiv CYP 3A4, 1A2, 2E1, 2C9 și 2D6, nici când a fost testat în concentrații ale glucozaminei de
300 de ori mai mari decât concentrațiile plasmatice de vârf observate la om în urma dozelor terapeutice de
sulfat de glucozamină cristalin. Nu sunt preconizate interacțiuni relevante de inhibare și/sau inducere
metabolică între sulfatul de glucozamină cristalin și medicamentele administrate concomitent care
constituie substraturi ale izoenzimelor CYP450 umane.
Eliminare
La om, timpul de înjumătățire plasmatică terminal la eliminarea din plasmă este estimat la 15 ore. După
administrarea orală de glucozamină marcată cu C
14 la om, excreția urinară a dozei marcate radioactiv a fost
de 109% din doza administrată, iar eliminarea în fecale a fost de 11,30,1%. Media excreției urinare a
glucozaminei în urma administrării orale la om a fost de aproximativ 1% din doza administrată, ceea ce
sugerează că rinichii și ficatul nu contribuie semnificativ la eliminarea glucozaminei și/sau a metaboliților
acesteia și/sau a produșilor de degradare ai acesteia.
Categorii speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Studiile
efectuate la pacienți cu insuficiență renală au fost considerate nerelevante din cauza contribuției limitate a
rinichilor la eliminarea glucozaminei. În mod similar, nu au fost efectuate studii la subiecți cu insuficiență
hepatică, deoarece glucozamina relevă o metabolizare specifică unei substanțe endogene. De aceea,
considerând cele descrise mai sus și profilul de siguranță și tolerabilitate al glucozaminei, nu este
considerată necesară ajustarea dozei la subiecții cu insuficiență renală sau hepatică.
Copii și adolescenți
Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la copii și adolescenți.
7
Pacienți vârstnici
Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică specifice la pacienţii vârstnici, însă în studiile clinice privind
eficacitatea și siguranța au fost incluși în principal pacienți vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea sulfatului de glucozamină cristalin la animale a fost extrem de scăzută după studii de dozare
singulară şi repetată. Dozele maxime testate au arătat că nu există efecte sau efecte minime; acestea au fost
reversibile şi nu a existat vreo toxicitate de organ ţintă detectabilă. Cea mai mare doză testată pe animale
corespunde la mai mult de o sută de ori doza orală recomandată pentru uz uman.
Sulfatul de glucozamină cristalin nu fost mutagen in vitro şi in vivo. Nu sunt disponibile studii privind
efectele cancerigene.
La şobolan nu s-au observat efecte adverse asupra fertilităţii, dezvoltării embrionare/fetale şi dezvoltării
postnatale. La iepurii femele, nu s-au raportat efecte teratogene pentru sulfatul de glucozamină cristalin.
Rezultatele unor studii in vitro și in vivo la animale, au arătat că perfuzia i.v. de glucozamină în concentraţii
în afara limitelor farmacologice reduce secreţia de insulină, probabil prin inhibarea glucokinazei în celulele
beta şi induce rezistenţa la insulina în ţesuturile periferice. Relevanţa la om este neconcludentă. Studiile
experimentale la om, precum şi studiile clinice la subiecţi sănătoşi şi la persoanele cu diabet sau cu
intoleranţă la glucoză nu au arătat efecte asupra concentraţiilor de glucoză din sânge, metabolismului
glucozei sau sensibilităţii la insulină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aspartam (E951)
Sorbitol (E420)
Macrogol 4000
Acid citric anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 20 plicuri unidoză din hârtie/Al/PE conţinând pulbere pentru soluţie orală.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
MEDA PHARMA GmbH &Co. KG
Benzstraße 1, 61352 Bad Homburg v.d. Höhe, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1420/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – februarie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
